Sistemul electorl-concept, tipuri de sisteme electorale, categorii de scrutim CONCEPT
Între relatiile sociale eglementate de dreptul constituţional figureaza si relaţiile sociale care privesc alegerea deputaţilor, senatoriilor si a şefului statului, deoarece apar în procesul instaurării, menţinerii si exercitarii puterii de stat. În unele sisteme de drept, normele juridice care reglementează aceste relaţii sociale constituie o instituţie distinctă a dreptului constituţional, ele regasându-se atât în dispoziţiile constituţionale, cât şi în cele electorale (legi, coduri). Aceste norme juridice sunt determinate şi norme electorale (Romania). Sistemul acestor norme formează sistemul electoral, a cǎrei studiere prezintǎ interes ştinţiific datoritǎ importanţei alegerii autoritatilor respective, prin care poporul isi exercita suveranitatea si pentru ca el asigura cadrul juridic optim pentru exercitarea suveranitatii nationale. Alegerea prin vot a reprezentanţilor ( deputaţi, senatori, preşedinte, autoritaţi locale) dã naştere unui sistem de relatii sociale specific, care datoritã conţinutul lor de relaţii de putere sunt reglementate de dreptul constituţional. Reglementarea acestor relatii sociale prin Constituţie si prin legea electorală dǎ naştere unei institutii distincte a dreptului, sub denumirea de sistem electoral , ca urmare, sistemul electoral se prezintă sub forma unui ansamblu de norme juridice regâsite in actul fundamental si in legea electorală, prin care sunt stabilite drepturile electorale ale cetăţenilor, condiţiile de exercitare a acestora , precum si garanţiile care asigură suportul practic al exercitarii lor. De asemenea, normele electorala stabilesc obligaţiile organelor de stat in ce priveste alegerile , regulile de organizare si desfasurare a acestora, precum si modul de stabilire, centralizare si comunicare a rezultatelor votării. La baza sistemul electoral actual in tara noastra stau prevederile constituţionale, ale Legii nr. 67/2004, completată si modificată, privind alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, Legea nr. 370/2004, completată si modificată, privind alegerea Presedintelui Romaniei si Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor si Senatului, pentru modificarea si completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 si a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali. Constituţia actuala a ţarii noastre prevede ca votul este universal, egal, direct, secret, si liber exprimat. Caracterul universal al votului constă in faptul că cetaţenii români, sub rezerva vârstei si a aptitudinilor intelectuale sau morale, au dreptul de a vota. Opusul votului universal este votul selectiv, cenzitar sau capacitar. Votul cenzitar este un vot condiţionat de avere, completat uneori prin censul de domiciliu, sex, varsta, profesie, rasa sau nationalitate. Votul capacitar implica un anumit grad de instrucţie. Caracterul egal al votului rezulta in mod direct din aplicarea principiul constituţional al egalitaţii cetăţenilor in drepturi si presupune ca fiecare cetăţean
sa dispuna de un numar egal de voturi pentru alegerea aceluiasi organ de stat, iar circumscriptiile electorale sa fie egale ca numar de locuitori. Afectarea caracterului egal al votului se poate produce prin geografi electorala, colegiile electorale, votul plural sau votul multiplu. Votul direct presupune ca alegatorii isi exprima direct si personal acordul sau dezacordul privind candidaţii propuşi. Altfel spus, nu este posibila exprimarea votului prin reprezentanţi sau delegaţi. Secretul votului exprima posibilitatea electorilor de a-şi exprima liber vointa cu privire la candidaţii propuşi, fara ca această manifestare să fie cunoscută altora. Legea electorală prezintă in acest sens garanţii: uniformitatea buletinelor de vot, imprimarea pe acestea doar a mentiunilor strict necesare, introducerea buletinelor de vot in urna in mod personal etc. 1 Votul liber exprimat rezulta din posibilitatea titularului dreptului la vot de a participa sau nu la alegeri, spre deosebire de votul obligatoriu, anterior practicat in Romania (Constitutia din 1923) sau astazi unele tari (Belgia, Italia, Grecia). Dreptul de a fi ales este reglementat de art. 37 din Constitutie, respectiv prevederile art. 16 alin. 3. Cerintele prevazute in acest sens vizeaza cetatenia si domiciliul persoanei, capacitatea de asociere in partide politice, limitele minime de varsta. sistemul electoral, a cărei studiere prezintă interes.
Tipuri de sisteme electorale SISTEMUL MAJORITAR Sistemul majoritar este modalitatea de scrutim conform căreia este proclamat ales candidatul care a obţinut cele mai multe voturi. Acest sistem cunoaşte doua variante: a)sistemul majoritar uninominal b)sistemul majoritar de listă Ambele variante pot fi organizate cu unul sau două tururi de scruti. a)Sistemul majoritar uninominal Acest sistem presupune existenţa unui singur loc pentru care s-au organizat alegerile, într-o circumscripţie electorală. Un asemenea system are importante consecinţe în ceea ce priveşte circumscripţiile electorale şi raporturile dintre alegători sic el ales. Circumscripţia electorală este mai mică decât unitatea administrative-teritorială pe baya căreia este organizat teritoriul statului, iar alegătorii votează un candidat. Acest tip de system este folosit pentru alegerea Camerei Comunelor a Marii Britanii. b)Sistemul majoritar de listă Acest sistem, care mai este cunoscut şi sub numele de system plurinominal, presupune ca alegătorul sa aleagămai mulţi candidaţi pe listă. Consecinţele privind circumscripţiile se materializează în întinderea lor foarte mare, de regulă identificându-se cu o unitate administrative-teritoriala. În acest sistem,partidele politice joacă rolul cel mai important, scrutinul fiind mai mult o obţiune politică o 1 Gheorghe Iancu, Sistemul Electoral, pag. 45
lista de candidaţi, care reprezintă un partid politic, o orientare politica, sin u pentru o anumită persoană, ca în cazul scrutinului majoritar uninominal. Acest tip de scrutim cunoaşte o aplicare frecventă în varianta sa cu un tur de scrutin. Cea mai mare parte a ţărilor anglo-saxone utilizează un asemenea scrutin, care îşi are originea în Marea Britanie. El a fost utilizat în ţările foste comuniste, în care cel de-al doilea tur nu avea nici o sentinţă. REPREZENTAREA PROPORŢIONALĂ 2 Poate fi considerată ca find victoria finală împotriva unanimităţii, ea asigurând reprezentarea corespunzătoare şi a minorităţii în fiecare circumscripţie electorală, într-o proporţie exactă cu voturile obţinute. Repreyentarea proporţională permite atribuirea fiecărui partid, mare sau mic, sau fiecărei coaliţii a unui număr de mandate proporţional cu forţa sa. Rolul cel mai important îl au partidele în desemnarea candidaţilor, întru-cât alegerile se desfăşoară pe bază de liste de candidaţi, propuse de partide sau coaliţii politice. În principiu, ideea de bază a reprezentării proporţionale este de a se asigura fiecărui partid sau coaliţie politică o reprezentare corespunzătoare forţei şi justiţiei sale reale. În acest fel, se tinde spre o justiţie electorală, dându-se o reprezentare mai apropiată stării opiniilor alegătorilor. În funcţie de cadrul în care se aplică repreyentarea proporţională ezistă: 1Reprezentare proporională la nivel naţional care constă în stabilirea unei circumscripţii unice-întreaga ţară, liste electorale naţionale şi un coeficient electoral naţional. O asemenea metodă prezintă inconveniente, în special cel al incomodităţii, pentru că partidele trebuie să prezinte liste de multe sute de candidaţi, ceea ce duce, de fapt, la desemnarea parlamentarilor de către partide şi nu de alegători, alegerea fiind aproape imposibilă într-o astfel de situaţie. 2Reprezentarea proporţională la nivel de circumscripţie presupune cadrul restrâns al unor circumscripţii electorale în care se face şi repartizarea resturilor. Sunt utilizate mai multe sisteme de repartizare a resturilor care sunt urmatoarele: a)Sistemul celui mai mare rest, folosindu-se acest sistem, resturile se vor aşeza în mod descrescător. b)Sistemul celei mai mari medii, in acest sistem repartizarea este mai complicată, utilizându-se mai multe operaţiuni. Astfel, fiecărui număr de mandate atribuite pentru fiecare lisă i se adaugă, în mod fictiv, cifra 1, apoi se împarte cifra obţinută în urma adiţiionării la numărul de voturi obţinute de fiecare listă. c)Sistemul coeficientului modificat(Hagenbach-Bischof) este utilizat în Elveţia, are ca scop să se evite obţinerea de resturi prin diminuarea coeficientului electoral, dacă se constată că acest coeficient este mai mare decât numărul de voturi obţinute de partide. 3Sistemul d’Hondt- este un sistem independent, care, prin aplicare, dă rezultate identice cu cele pe care le dă sistemul cele mai mari medii, dar după o procedură diferită. Aplicarea repartizării proprţionale a început în Europa iar cauza a fost dorinţa unei echităţi în reprezentare. Printre ţările care au preluat acest sistem au fost Germania, Olanda şi Cehia. 2 pentru dezvoltări, Ioan Muraru, Scurtă pledoarie pentru reprezentarea proporţională în sisteme electorale
Scrutinul majoritar uninominal cu un singur tur În practica electorală, atât sistemul majoritar uninominal, cât şi sistemul majoritar pe liste pot fi practicate cu un singur tur de scrutin (majoritate relativă) sau cu două tururi de scrutin (majoritate absolută). Scrutinul majoritar uninominal cu un singur tur de scrutin constă în aceea că alegătorul îşi exprimă un singur vot pentru un singur candidat, iar acela care obţine cele mai multe voturi e declarat ales. Dacă facem un simplu calcul, se va constata că cel declarat ales are mai multe voturi împotriva decât pentru. De aceea, acest tip de scrutin duce la exprimarea de alegători a unui vot „tactic”: alegătorul care consideră că şansele candidatului său preferat sunt destul de reduse, va vota pentru candidatul care pentru el e cel mai puţin inacceptabil dintre cei care, în viziunea lui, au cele mai mari şanse să fie aleşi. Voturile pentru diverşi candidaţi nu mai reflectă adevăratul suport de care aceştia se bucura. Sistemul majorităţii uninominale cu un singur tur se practică în special în S.U.A. şi Marea Britanie. Scrutinul majoritar uninominal cu două tururi Conform acestui sistem, e declarat ales candidatul care obţine cel puţin o jumătate din totalul voturilor corect exprimate. În cazul în care niciun candidat nu obţine după primul tur majoritatea absolută, se organizează un al doilea tur de scrutin, de regulă între primii doi candidaţi. Acest sistem evită redistribuirea voturilor către o eventuală listă de rezervă. Scrutinul de listă presupune ca alegătorul să aleagă mai mulţi candidaţi, să voteze deci pentru o listă de candidaţi. În această situaţie, circumscripţiile electorale sunt foarte întinse ca teritoriu, de regulă ele identificându-se cu judeţul. Este sistemul în vigoare la noi în ţară, dar a cărui aplicabilitate se pare că se apropie de sfârşit, urmând a fi înlocuit cu sistemul votului uninominal. Specificul scrutinului de listă În cadrul scrutinului de listă, partidele politice joacă un rol important şi scrutinul este mai mult o opţiune politică decât alegerea unui om, alegătorul alege o listă, şi nu un candidat. În unele state, scrutinul de listă este puţin diferit, prin acordarea posibilităţii modificării listei de alegător. Modificarea poate consta în sistemul panaşajului sau în cel al votului preferenţial. Fără a intra în detalii, vom preciza că panaşajul dă posibilitatea alegătorului de a întocmi lista candidaţilor, luând candidaţi de pe mai multe liste prezente, iar votul preferenţial dă alegătorului posibilitatea de a modifica ordinea numelor de pe lista de candidaţi. Atunci când nu se admite nici panaşajul, nici votul preferenţial, se spune că suntem în prezenţa unei liste blocate.
Principiul reprezentării proporţionale Al doilea tip de sistem electoral este reprezentarea proporţională. Acesta este sistemul care asigură reprezentarea minorităţilor în fiecare circumscripţie, în proporţie cu voturile obţinute. Reprezentarea proporţională presupune scrutin de listă, iar un singur tur de scrutin care permite atribuirea mandatelor atât majorităţii, cât şi minorităţii. Dacă principiul reprezentării proporţionale este simplu, aplicarea sa în realitate este, din contră, foarte complicată, de aceea acest sistem nu este îmbrăţişat de multe state. Aleşi în fiecare circumscripţie şi pe liste naţionale Există două categorii de deputaţi: cei aleşi în fiecare circumscripţie şi cei aleşi pe liste naţionale prezentate de fiecare partid. Această situaţie se aseamănă, oarecum, cu varianta de vot uninominal ce se prefigurează a fi adoptată la noi în ţară, cu precizarea că în cazul sistemului german, atât deputaţii aleşi prin vot uninominal, cât şi cei aleşi pe lista de partid, primesc un vot din partea poporului. În varianta de vot uninominal propusă spre adoptare la noi, rămâne de rezolvat problema juridică a parlamentarilor ce vor fi desemnaţi de pe listele de rezervă, întrucât aceştia, în realitate, nu au primit nici un vot. Or, este împotriva Constituţiei să devii parlamentar fără să fi fost ales de popor prin vot direct. Din fericire, se pare că răspunsul la această dilemă juridică îl vom afla destul de curând, având în vedere apropierea alegerilor locale şi a celor parlamentare. Sisteme electorale mixte 3 Există şi sisteme electorale mixte, rezultate din combinarea sistemului majoritar şi a celui cu reprezentare proporţională. Putem aminti: - sistemul înrudirilor - exprimă alianţa unor partide sau formaţiuni politice care se prezintă cu liste înrudite. Dacă listele înrudite obţin majoritatea absolută a voturilor, ele câştigă toate mandatele din Parlament, iar dacă nu întrunesc această majoritate, locurile vor fi repartizate între liste potrivit principiului reprezentării proporţionale. Acest sistem s-a folosit în Franţa între anii 1951-1958; - sistemul german al buletinului dublu – în acest caz, fiecare alegător dispune de două buletine. Cu primul desemnează prin scrutin uninominal majoritar un deputat pentru circumscripţia sa; cu cel de-al doilea buletin de vot se pronunţă pentru un partid, prin sistemul reprezentării proporţionale.
3 Pentru detalii, Florin Bucur Vasilescu, Sisteme electorale mixte
RĂSPUNDREA PREŞEDINTELUI ROMÎNIEI ,,Constituţia din 1991 prevede în art. 84 alin. 2 că Preşedintele României se bucură de imunitate. Noţiunea de imunitate, în acest cay, prin textul constituţional din art. 84 alin. 2, care face trimitere la deputaţi şi senatori (art. 70 din Constituţie), are înţelesul de iresponsabilitate şi inviolabilitate.” ,,Conform art. 95. alin. 1 din Constitutie suspendarea Preşedintelui Romaniei intervine în cazul săvârşirii, de către acesta a unor fapte grave, prin care se încalcă prevederile constituţionale. Însă, sintagma, de fapte grave, nu este lămurită în teztul constituţional, ceea ce înseamnă că înţelesul acesteia este lăsat la aprecierea, chiar discreţionară, a iniţiatorului propunerii de suspendare.”
BIBLOGRAFIE 1.Gheorghe Iancu, Sisteme electorale 2.Claudia Gilia, Sisteme şi proceduri electorale 3. Florin Bucur Vasilescu, Sisteme electorale mixte 4.Curentul Juridic, Revista Fundatiei ,, PRO IURE’’ anul V, nr. 3-4 (6-7), 2001
