Studiul de caz: Proiectului Roşia Montană asupra mediului
3.1 Cadru general – Proiectul Roşia Montană
Locul Roşia Montană este un mic sat în munţii împăduriţi din vestul României, iar depozitele de aur se crede că sunt cele mai mari din întreaga Europă. Zona a fost exploatată de cel puţin două milenii, din timpul lui Cezar pînă în zilele lui Ceauşescu, dobândindu-şi numele „muntele roşu” – de la râurile înroşite de la deversările toxice rezultate în urma a peste 2000 de ani de exploatare a aurului. Minvest S.A., o societate minieră de stat, a exploatat mina din anul 1989 până în 2006. Datorită utilizării de practici de minerit învechite şi fiind dependentă de subvenţiile de stat, care nu erau conforme practicilor UE, Minvest şi-a închis activitatea, ca parte a negcierior care au deschis drumul aderării la României la UE. Drept urmare, la Roşia Montană şomajul – 50% pe vremea aceea a crescut la 70 %, lasând 1000 de locuitori din sat şomeri şi nevoiaşi, dacă nu cumva mineritul continuă sub proprietate privată.
Proiectul În locul minei subvenţionate de stat, societatea canadiană Gabriel Resources – proprietarul a 80% din drepturile miniere prin filiala sa din România, Rosia Montana Gold Corporation (RMCG)1 – a propus să organizeze noi operaţiuni miniere la o scară mai amplă. Societatea din Toronto tranzacţionată la bursă ar aplica metode noi de extracţie, care în alte părţi s-au demonstrat a fi atât profitabile, cât şi mult mai puţin dăunătoare terenurilor şi apelor – şi, de asemenea, ar întreprinde un proiect larg de recuperare ecologică fără precedent în regiune. Aceste eforturi finanţate de Gabriel ar reabilita nu numai terenurile afectate de noua mină proprie , dar şi sistemul hidrologic, afectat semnificativ prin intermediul mineritului necontrolat timp de 2000 de ani. Hotărârea Întrucât lucrurile staţionau, Gabriel Resources a depus în aprilie 2006 Evaluarea Impactului asupra Mediului (EIA), finalizând recent o serie de 14 înâlniri publice pe teritoriul 1
Guvernul României deţine 19,7% din acţiuni. Restul de 0,3% este deţinut de trei societăţi române, pentru a satisface regulile nationale , cae solicit minimum 5 acţionari.
României şi două sesiuni în Ungaria. EIA, rodul unei echipe de 100 de specialişti în minerit şi mediu din peste 10 ţări, reprezintă un raport complex cu privire la dezvoltarea minei şi planul de funcţionare, inclusiv consideraţiuni ecologice şî angajamente de reabilitare, care ar rămâne obligatorii, din punct de vedere legal, pe toată durata de viaţă de 17 ani a proiectului, de la dezvoltare la post-închidere. Pe baza EIA, care respectă cerinţele UE recent „armonizate” cu legislaţia română, guvernul romăn va decide dacă va da proiectului aprobarea finală, printr-o hotărâre aşteptată în ultimul trimestru al anului 2006. În joc sunt zece milioane de uncii de minereu de aur, aproximativ 2,5 miliarde de dolari americani în dezvoltare economică pentru România – şi mijloace de muncă pentru mii de locuitori ai unei zone desemnate, oficial, de guvern ca „zonă dezavantajată”. Disputa Deşi a fost puţin relatat în afara zonei balcanice, proiectul Roşia Montană reprezintă subiectul unei dispute în România şi Ungaria vecină. Miezul dezbaterilor este necesitatea utilizării cianurii pentru extractia aurului pur din zăcamântul cu densitate scăzută, dispersat – o modalitate utilizată – în mod obişnuit, în peste 400 de mine de aur de pe glob, inclusiv in majoritatea minelor de aur din Europa, în funcţiune în prezent. Procedura necesită construirea unui complex de procesare a aurului, care include o componentă de distrugere şi tratare a cianurii, precum şi un bazin, cunoscut drept o haldă de sterili, pentru captarea şi păstrarea rocii prelucrate în vederea limitării Drenajului Rocii Acide, situaţie datorită căreia majoritatea apelor din Roşia Montană au fost contaminate şi s-au inroşit. Pe fundalul disputei Roşia Montană stă spectrul dezastrului de la Baia Mare din ianuarie 2000, când o inundaţie a rupt peretele unei halde primitive de sterili, aparţinând unei societăţi australiene de minerit, sterili care s-au revărsat in râul Tisa, un afluent al Dunării, contaminând apa pe tot parcursul său până in Ungaria. Faptul că proiectul Roşia Montană se deosebeşte complet de rezervorul de sterili, primitiv şi prost finanţat, din Baia Mare – precum şi faptul că standardele internaţionale, aplicate ca răspuns la accidentul de la Baia Mare, au ridicat ştacheta pentru noile proiecte – nu liniştesc oamenii, cărora le revine în minte incidentul din 2000. Politica Specialiştii în mediul înconjurător, conduşi de un ONG de opoziţie denumit Alburnus Maior (din România , dar fondat în Ungaria de specialişti de mediu) avertizează că aprobarea permisului de minerit pentru Gabriel este o Invitaţie la o altă catastrofă ecologică. În România şi Ungaria, grupurile s-au opus proiectului Roşia Montană pe baza vechilor resentimente privind societăţile străine şi capitalismul în general, - ca şi mediatizata remarcă a fostului
premier român, Adrian Năstase, că „nimeni nu rămâne să câştige din minerit, decât străinii care vor lua aurul şi vor lăsa cianură”. Cu mina de stat închisă, o majoritate în creştere de locuitori ai satului Roşia Montană, Imre Eckhardt, citat în recentele rapoarte de ştiri: „Cunoaştem că mineritul după vechiul sistem nu mai poate continua. Noua mină este singurului lucru care poate salva satul şi avem nevoie de investiţie, locală sau străină. Cei care se opun minei nu propun nimic serios în schimb”. Opţiunile Cu toate acestea, punctul forte al minei nu eludează sau respinge motivele specialiştilor de mediu. Ci răspunde acelor motive cu cuvintele acestora: Muntii, văile şi râurile din Roşia Montană sunt într-o stare deplorabilă si periculoasă – îmbâcsite cu arsenic, zinc şi fier peste limitele legale şi îmbolnăvite cu drenajul rocilor acide din mineritul de două milenii. Cine va reabilita acele terenuri, dacă nu Gabriel, prin propriul său angajament de recuperare sistematică a mediului înconjurător? O extracţie minieră privată a aurului, guvernată de cele mai bune practici industriale internaţionale şi cu ajutorul standardelor europene post Baia Mare, vor aduce la Roşia Montană bunăstarea, mâna de lucru şi tehnologiile necesare vor reda zonei sănătatea ecologică. Chiar dacă societatea exploatează noi zone, aceasta va curăţa fosta poluare a apelor cauzată de metodele rudimentare de minerit din epocile anterioare, care – date fiind pretenţiile coplesitoare preivind veniturile ale Guvernului Român – altfel ar fi lăsate aşa cum sunt. Comform declaraţiilor dl. Alan R. Hill, CEO al Gabriel, noul proiect Roşia Montană „este o mină de curăţat murdăria”. Printre cele mai bune practici Gabriel va aplica cel mai important plan de management pentru utilizarea în siguranţă, transportul şi distrugerea cianurii. Observând standardele stabilite de Programul de Mediu al Naţiunilor Unite şi în conformitate cu codul Internaţional de Management al Cianurii (dezvoltat ca răspuns la Baia Mare şi semnat de Gabriel Resources la înnceputul anului 2006), acest plan va utiliza tehnologii care reduc concentraţiile de cianură sub nivelul stabilit de UE ca fiind sigur a fi deversat într-o facilitate de administrare a steririlor. Când Gabriel a afirmat în EIA că cianura tratată nu va pune în pericol nici locuitorii zonei şi nici mediul înconjurător, acea afirmaţie este susţinută de experienţa minelor de aur importante din cadrul unor comunităţi energetice din SUA, Spania, Suedia, , Finlanda, Australia, Noua Zeelandă şi alte zece state, care folosesc , în siguranţă, aceeaşi tehnologie de ani de zile. Viitorul
Cu alte cuvinte, economia poate creşte fără nici un cost pentru mediu, iar, în primul rând, pedeapsa industrială impusă asupra minunatului peisaj din Roşia Montană nu ar fi existat niciodată. Luând lucrurile aşa cum sunt, proiectul Gabriel se prezintă ca cea mai buna şi poate singură cale ca regiunea şi locuitorii acesteia să depăşească daunadeja creată Acesta este un sat în care educaţia avansată este rară, îngrijirea medicală este insuficientă, casele sunt încălzite cu lemn, jumătate din case nu au canalizare sau alimentare cu apă corespunzătoare. Noile proiecte oferite printr-o operaţiune modernă de minerit pot schimba toate acestea. Locurile de muncă sigure pe care le va crea – salariile mărite, industria forţei de muncă, investiţii, impozite pe venit şi infrastructură, plus angajamentul Gabriel faţă de Dezvoltarea Comunitară complexă inclusiv construirea unui nou sat şi înfiinţarea primei micro-bănci din regiune – pot sta la baza unei economii locale puternice şi diversificate, a unui loc, care, pentru prima dată după 2000 de ani, nu mai depinde exclusiv de minerit. Pentru a fi dezvoltat, proiectul Roşia Montană necesită terenuri. După cum s-a menţionat deja, o mare parte din terenul pe care se va realiza exploatarea minieră este deja o sursă de poluare, iar prin managementul apei si a reziduurilor, proiectul Roşia Montană va avea un impact benefic, realizând pentru prima dată un control si o tratare a apelor. Din păcate nevoia de terenuri duce şi la unele din cele mai semnificative impacturi directe prin necestitatea strămutării sau relocării a 560 de gospodării (ceea ce a mai rămas dintr-un total de 974 numărate la un recensământ în anul 2003). Acest aspect sensibil este abordat prin intermediul unei echipe speciale şi al unui departament din RMCG, şi anume Departamentul petru relaţii comunitare. Planul în baza căruia se va realiza achiziţionarea dreptului de proprietate asupra acestor gospodării este bazat pe recomandările Bancii Mondiale in domeniul strămutărilor involuntare, fiind aliniat legislaţiei româneşti şi directivelor Comunităţii Europene. Din totalul populaţiei afectate de procesul de achiziţie al proprietăţilor, 42% au optat deja pentru pachetul de strămutare, conform reglementărilor RRAP. Restul de 58 % din comunitate fie au încheiat un contract opţional pentru a-şi vinde proprietăţile fie aşteaptă rezultatele studiului de impact ecologic. Forma finală a studiului de impact ecologic va lua în considerare dolenţele celor ce doresc să se mute precum şi a celor ce doresc să rămână. Capitolul Alternative din studiul de impact ecologic prezintă unele din reconfigurările posibile pentru proiectul Roşia Montană.
3.2 Alternative pentru proiectul Roşia Montană Conform legslaţiei româneşti şi a celei Comunităţii Europene privitoare la un studiu de imapct ecologic, procesul de întocmire al unui studiu de impact ecologic va lua în considerare opţiunile alternative pentru dezvoltarea întregului proiect, precum si aspectele specifice ale proiectului. Aceste opţiuni trebuie să fie viabile şi să fi făcut obiectul unei analize ecologice suficiente, menită sa ofere suport în luarea unei decizii asupra proiectului. Opţiunea „Fără acest proiect” Opţiunea „Fără acest proiect” a fost luată în considerare, iar beneficiile aduse de proiectul Roşia Montană au fost comparate cu beneficiile potenţiale oferite de alte căi de dezvoltare. În cazul în care proiectul Roşia Montană nu continuă, problemele de poluare existente cauzate de activităţile miniere anterioare şi declinul socio-economic al zonei vor continua dacă nu apar investiţii alternative seminificative. În absenţa programului Roşia Montană, considerând şi închiderea minei administrată de stat ce exista la Roşia Montană, reabilitarea zonei afectată de acea mină şi stabilirea de noi mijloace de existenţă pentru populaţia din zonă ar impune o infuzie semnificativă de resurse economice şi o alocare permanentă a lor. A fost examinată si posibilitatea de a implementa industrii alternative ce ar putea avea un impact socio-economic benefic, similar propunerii de proiect Roşia Montană. Există o serie întreagă de impedimente legate de atragerea unor industrii alternative, din lipsa unor investiţii adiţionale semnificative menite să susţină potenţialul de dezvoltare şi climatul investiţional din zonă. Proiectul Roşia Montană nu exclude stabilira unor altor industrii, fiin chiar prevăzut să elimine o parte din impedimentele existene în acest sens. O analiză completă a acestor opţiuni alternative este descrisă în studiul de impact ecologic, concluzia fiind că opţiunile alese pentru proiectul Roşia Montană sunt cele mai potrivite având în vedere constrângerile si oportunităţile economice, tehnice şi ecologice, reprezentând totodată un pachet de cele mai bune tehnologii actuale – lucru relevant, de altfel. Diminuarea impactului Diminuarea impactului proiectului Roşia Montană a folosit o serie ierarhică de abordări: • Primul obiectiv a fost evitarea impacturilor, de exemplu prin decizii asupra unor locaţii şi a unor structuri favorabile sau prin utilizarea unor tehnologii ce ar evita emisiile nocive; • Dacă nu este posibilă evitarea unui impact, impacturile au fost minimalizate înca de la organizarea lor, de exemplu prin reducerea cantităţii de deşeuri sau prin
minilmalizarea „amprentei teritorale” impusă de facilităţile proiectului Roşia Montană; • În cazul în care impacturile nu puteau fi minimalizate înca de la sursă, ele au fost gestionate la faţa locului, de exemplu prin controlul eroziunii, ziduri de protecţie sau gestionare a apelor; • Atunci când nici una din situaţii nu est eplicabilă, imapcturile sunt administrate la „primitorul” afectat, de exemplu prin restabilirea sau relocarea comunităţilor afectate ale Proiectului; • În orice unitate industrială, unele impacturi sunt inevitabile şi de aceea sunt necesare mecanisme „de restaurare”, cum ar fi închiderea şi întreţinerea minelor şi a facilităţilor de adiministrare a steririlor; • Anumite impacturi sunt pozitive (de exemplu, oportunitatea de angajare a forţei de muncă şi calitatea îmbunătăţită a apei). EIM identifică metodele de maximizare a acestoe beneficii.
Administrarea cianurii Cianura este una din substanţele care vor dizolva aurul. Cianura este o substanţă toxică, ceea ce înseamnă că trebuie administrată cu atenţie. În cadrul PRM a fost întocmit special un Plan de Management al Cianurii (PMC) pentru Roşia Montană în conformitate cu Codul Internaţional de Administrare a Cianurii („Codul”) pentru industria extractivă a aurului şi a reglementărilor Cefic ale UE, majoritatea utilizând, de asemenea, cianura. O societate acreditată conform standardelor UE va transporta cianura la amplasamentul PRM, în stare solidă şi în onteriorul unor containere sgilate special ranforsate. Se va înfiinţa în cadrul fabrici de procesare de la PRM o unitate de detoxifcare a cianurii. Această tehnologie va reduce nivelele de cianură din cursul de evacuare la nivelele situate mult sub nivelul maxim pe care România, UE şi America de Nord le-a desemnat drept sigure, înainte ca sterilii să fie evacuaţi de fabrica de procesare în haldă aceasta tehnologie de detoxifiere a cianurii a fost utilizată cu succes de peste 80 de mine pe întreg globul şi continuă să înlocuiască vechile tehnologii. De asemenea, este important de reţinut că acea cianură, deferită de metalele grele, nu este bio-acumulată şi se degradează, în mod natural, în condiţiile atmosferice.
Sisteme de siguranţă în exces Cu toate acestea, ca altă măsură de siguranţă, a fost emisă o prevedere pentru detoxifierea suplimentară a cianurii active, dacaă ar fi necesar, pentru orice motive sau în orice caz, de exemplu, să permită deversarea în mediul înconjurător, în conformitate cu standardele de calitate, în cazul în care deversarea ar deveni necesară sau de dorit. Planul de monitorizare PRM include monitorizarea continuă a cianurilor pe tot procesul, precum şi în mediu. Siguranţa haldei Facilitatea de Administrare a sterililor (FAS) este proiectată să respecte strict standardele române şi internaţionale pentru furnizarea unui control sigur şi acceptabil din punctul de vedere al mediului al steririlor detoxifiaţi. Statistic, procesul de Evaluare a Impactului Asupra Mediului identifică două mari pericole la haldele de steril: 1. Supraîncărcarea, când înalţimea şi capacitatea de depozitare a haldei nu sunt suficiente pentru a reţine apa şi 2. Ruptura haldei, când o porţiune a haldei se prabuşeşte. În aceasta privinţă, reglementările române sunt mult mai exacte decât orice directivă a UE. Reglementările române stipulează că Facilitatea de Administrare a Steririlor trebuie să aibă o capacitate de colectare echivalentă cu 24 de ore de ploaie cu un debit prevăzut numai odată la 10.000 de ani. Halda de la Roşia Montană este proiectată să reţină un volum total de aluviuni de peste patru ori mai mare decât reglementările române. Închiderea, recuperarea şi întreţinerea minei Inchiderea unei mine înseamnă implicit curăţarea ei, resabilitarea terenului şi returnarea amplasamentului unui utilizator care produce. Aceasta înseamnă că locul trebuie să fie stabil din punct de vedere fizic, chimic şi biologic. Întreţinerea este necesară pentru a asigura că inchiderea este valabilă pe termen lung. Îngrijirea mineipoate dura zeci de ani, în funcţie de specificul minei în momentul închiderii. PRM include un prigram de monitorizare a mediului pentru a asigura lipsa legatarilor. Finanţarea închiderii: garanţia financiară de mediu (GFM) Fondurile necesare Inchiderii PRM vor fi acoperite printr-o Garanţie Financiară de Mediu, care asigură sumele de bani disponibile pentru aceste operaţiuni, indiferent de orice modificare a condiţiilor economice. GFM se calculează şi va fi acordată la începutul proiectului, pentru asigurarea disponibilităţii fondului în baza oricăror modoficări de situaţii.
Reabilitarea Minei şi a Planului de Management al Închiderii („Planul de Închidere a Minei”) subliniază un plan pentru un program de întreţinere pe termen lung , care asigură îndeplinirea obiectivelor Planului de Închidere a Minei. Ca parte a EIM şi procesului de acordare a permiselor, procesul de închidere a minei, programarea şi strucutura garanţiei financiare vor fi definite şi acceptate de Societate. Obiectivele de reabilitare trebuie să adreseze sugestiile şi opiniile comunităţii, cerinţele de reglementare, aspecte specifice amplasamentului, politicile RMCG şi cele mai bun practici industriale şi trebuie să includă: • Protecţia sănătăţii şi bunăstării publice; • Realizarea ţelurilor convenite pentru utilizarea terenului după închidere; • Stabilirea geotehnică a structurii minei (pereţii puţurilor, depozitele de roci); • Recuperarea terenului şi diminuarea sedimentelor, eroziunii şi eventualele deteriorări de mediu; • Protecţia calităţii apei pentru a se asigura că îmbunătăţirea acesteia şi tratarea poluării pre-existente continuă dupa încetarea PRM. Per total, PRM oferă o oportunitate de sporire a biodivesităţii în zonă. În primul rând, va exista o îmbunătăţire semnificativă a mediului acvatic, prin curăţarea şi remedierea poluării anterioare, care a îmbolnăvit regiunea Roşia Montană. În al doilea rând, planul de management al biodiversităţii şi pentru crearea unui scut biodiversificat în jurul minei. Zestrea culturală şi dezvoltarea sustenabilă Întrucât mineritul a făcut parte integrantă din dezvoltarea Roşiei Montană de peste 200 de ani, acesta a reprezentat un exemplu important al culturii comunităţii miniere din România. Cu toate acestea, scăderea populaţiei din Roşia Montană s-a datorat unor modificări semnificative atât datorită economie satului, cât şi aspectullui satului. Numeroase case având valori comune sau de patrimoniu sunt întrun stadiu deplorabil sau s-au dărâmat. Pentru conservarea celor mai valororase caracteristici ale moştenirii culturale din Roşia Montană, a fost stabilită o zonă de protecţie. Această zonă include centrul oraşului şi o concentrare de clădiri declarate valori arhitecturale, în plus faţă de biseici şi căi de acces către zonele vechi şi, recent, către mină. În aceast ă zonă de protecţie nu sunt permise activităţile industriale. Un nou muzeu, în satul Piatra Albă, ca înlocui vechiul muzeu minier, care nu are un program de vizitare regulat. • 41 de clădiri din Roşia Montană au fost denumite „istorice”. Nici una dintre acestea nu va fi distrusă de PRM; toate vor fi conservate pe loc;
• PRM va fi cel mai modern şi responsabil proiect minier dezvoltat vreodată în România; • Poluarea mediului pre-existentă va fi abordată de PRM; • Proiectarea PRM include oportunitatea de a îmbunătăţi semnificativ condiţiile necesare ale infrastructurii satului, inclusiv drumurile, alimentarea cu apă şi tratarea apelor reziduale; • Noul sat va fi un aşezământ modern, îmbinând tradiţionalul cu plăcutul şi infrastructura. De asemenea, va permite crearea de locuri de muncă şi oportunităţi de a realiza venituri atât cetăţenilor cât şi autorităţilor locale. Proiectul deschide drumul unei dezvoltări temeinice, susţinute, după închiderea minei, prin deschiderea unei Microbănci care va încuraja înfiinţarea de societăţi mici, prin oportunităţi de pregătire profesională şi educaţionale, care în prezent nu sunt disponibile în Roşia Montană. 3.3 Gospodărirea apelor acide de drenaj şi a apelor tehnologice Ape acide de drenaj existente în Roşia Montană • 2000 de ani de minerit necontrolat au făcut ravagii asupra râurilor si a solului din Roşia Montană, ducând la niveluri periculos de ridicate ale poluării apelor şi a contaminării solului • Apele acide de mină afectează pârâul Roşia, precum şi zone din bazinele hidrografice ale râurilor Abrud şi Arieş • Riscul de generare de ape acide de mină creşte prin crearea în sit a unor halde de rocă sterilă (material fără conţinut rezultat prin puşcare) fără ca expunerea acestora la aer şi apă să die controlată – astfel de exemple se întâlnesc în zona Roşia Montană atât la suprafaţă cât şi în subteran, în lucrările vechi (galerii de coastă abandonate ce permit contactul cu apele din precipitaţii şi topirea zăpezii) Colectarea şi epurarea apelor acide de drenaj • Pentru a estima potenţialul net de neutralizare (PNN), pentru noul proiect minier s-a realizat un studiu amplu de investigare a AAD2 (ape acide de mină), prelevându-se peste 200 de probe din roci minerale
2
AAD – ape acide de drenaj – un proces natural care are loc atunci când anumite substanţe minerale cu conţinut de sulf (mai ales sulfura de fier cunoscută sub numele de pirită) se alternează în urma oxidării
• S-a determinat că potenţialul net de neutralizare al piritei şi a altor al altor sufuri sunt principalii factori generatori de AAD din cadrul haldelor de rocă sterilă de la Roşia Montană. Pentru a preveni generarea pe termen lung, aceste elemente vor fi izolate şi controlate eficient în cadrul instalaţiilor de depozitare a sterilelor prin colectarea şi epurarea exfiltraţiilor şi a scurgerilor de suprafaţă • Apele care intră în contact cu rocile expuse, cu lucrările miniere subterane abandonate şi cu haldele de steril vor fi reţinute, colectate în vederea epurării, epurarea pîna la atingerea nivelului limită legal şi descărcate inapoi în cursurile de apă de suprafaţă pentru asigurarea debitului ecologic • În cadrul procesării minereului, în scopul recuperării conţinuturilor economice de aur şi argint, sterilele rezultate sunt tratate într-o instalaţie INCO (considerată cea mai bună tehnologie disponibilă) înainte de a fi descărcate în iazul de decantare. Roll varului în proces este de a menţine un pH între 9-11 (alcalin pentru a se evita pierderea CN în urma emisiilor de HCN care apar în mediu slab acid la un pH sub 7. Strategia de gospodărire a apei Devierea apelor de suprafaţă: • Canalele de deviere a scurgerilor de suprafaţă vor fi realizate atât în valea Roşia cât şi Corna • Apele de suprafaţă necontaminate din permimetrul proiectului vor fi deviate în jurul amenajărilor propuse pentru a reduce cantitatea de apă ce necesită epurare şi pentru a menţine debitele salubre din cele două văi • Apa deviată va fi apoi direcţionată înapoi în bazinul hidrografic iniţiala în aval de zonele de desfăşurare a activităţilor specifice proiectului Reutilizarea apei epurate: • Apa epurată va fi recirculată în cadrul proiectului, fiind utilizată la procesarea minereului şi în alte scopuri industriale (controlul emisiilor de praf şi activităţi de reabilitare) • O parte din apa tratată va fi descărcată în pârâurile Roşia şi Corna pentru a menţine debitele salubre şi a îmbunătăţi calitatea apei în afara amplasamentului Apă tratată şi reutilizarea acesteia: • Proiectul este conform documentului BREF elaborat de biroul european IPPC (prevenirea şi controlul integrat al poluării) de la Sevilia, BAT (cele mai bune tehnici disponibile) şi este conceput pentru a începe procesul de atenuare a nivelurilor poluării
isorice din zona Roşia Montană, mai ales cele legate de calitatea apelor locale şi regionale Poluarea istorică rezultată în urma a 2000 de ani de minerit necontrolat se reflectă în calitatea estetică şi chimică a apei din văile Roşia Montană şi Corna. Studiile asupra condiţiilor de refernţă privitoare la caitatea apei au identificat concentraţii de metale grele în principalele bazine hidrografice mult mai ridicate decât limitele admise de normele din România Valori de 110 ori mai mari decât limitele admise pentru zinc (Zn) Valori de 64 ori mai mari decât limitele admise pentru fier (Fe) Valori de 3,4 ori mai mari decât limitele admise pentru arsen (As) Sisteme de epurare şi gospodărire a apei: • Vor elimina aciditatea şi vor contribui la îmbunătăţirea calităţii apelor de suprafaţă în ambele văi la niveluri admise de reglementările legale • Vor reduce concentraţiile de metale prin precipitarea lor în faza de epurare la valori sub limitele stabilite prin standardele existente pentru sănătatea populaţiei şi a vieţii acvatice • Vor reduce concentraţiile de sulfaţi şi săruri totale dizolvate • Pentru epurarea apei se va utiliza hidroxidul de calciu (var), petru a facilita precipitarea compuşilor de metale grele din apă, crescănd măsurabil semnificativ calitatea apei în elementul epurat • Condiţiile de calitate a apei în pârâurile Roşia şi Corna, precum şi în râurile Abrud şi Arieş se vor îmbunătăţi considerabil odată ce sistemele de epurare şi gospodărire a apelor intră în funcţiune Apele acide de drenaj în etapa de închidere: • Majoritatea haldelor de rocă sterilă existente vor fi demolate (prin reconfigurarea unghiului de taluz) – compactate şi reabilitate (revegetate) pentru a reduce contactul cu scurgerile de suprafaţă şi apele din precipitaţii, micşorându-se cantitatea de apă de contact ce necesită apurare în etapele de închidere şi post-închidere, şi eliminându-se generarea de ape cu potential acid • Cariera Cetate va fi inundată parţial până la nivelul gradientului hidrologic iniţial specificat în studiul privind condiţiile de referinţă (unde este posibil) limitându-se generarea de ape acide de drenaj de pe talazurile inundate ale carierei
• Metode de epurare: se vor realiza o staţie de epurare a apei şi un sistem de epurare pasivă a apei care va fi gestionat în funcţie de rezultatele obţinute pentru efluent • Măsuri de prevenire/diminuare/eliminare a impactului potenţial: aşternerea de material inert compactat, sol vegetal şi sisteme de acoperire cu vegetaţie pentru a limita infiltrarea apei şi a aerului la iazul de decantare a sterilului, carierele de minereu haldele de rocă sterilă. Nu se vor cosidera ralizate condiţiile stabilite pentru etapa de post-închidere decât atunci când amplasamentul este stabil din punct de vedere fizic şi chimic
3.4 Programe comunitare Fond de perfecţionare: • Care să asigure sprijin pentru educaţie si pregătire profesională în vederea îmbunătăţirii oportunităţilor socio-economice • Care să îmbunătăţească pregătirea profesională, ajutând candidaţii să participe la fondul comaniei pentru finanţarea micilor afaceri • Să ofere mai multe opţiuni populaţiei locale de a se angaja la noua uzină şi mină Cursuri gratuite de utilizare a computerului şi limbă engleză: • Participanţii la cursul de utilizare a calculatorului obţin diploma de atestare profesională cerută de anumiţi angajatori Asistenţă pentru dezvoltarea micilor afaceri: • Program de împrumuturi pentru micro-finanţarea şi dezvoltarea micilor firme destinat asistării pentru refacerea veniturilor şi creşterea economică a persoanelor eligibile strămutate datorită proiectului si care doresc să deschidă firme noi sau să le dezvolte pe cele existente Politica de angajări: • Protocoalele semnate cu consiliile locale din Roşia Montană şi Abrud prin care se acordă prima referinţă la angajare persoanelor din aceste zone • Preferinţă in ordinea priorităţii pentru muncitori necalificaţi şi semi-calificaţi Politica de achiziţii:
• Contractanţii şi subcontractanţii procură bunuri şi servicii de la firme cu sediul în localitate, în regiune şi în ţară • Principiul călăuzitor: maximizarea oportunităţilor pentru firmele locale afectate Măsurile si strămutările in cifre: • 2.096 de persoane • 1.663,89 hectare deren • 974 gospodării • 2005 proprietăţi (în majoritate agricole) • 34 firme mici şi mijlocii • Primăria Roşia Montană • 3 şcoli • 1 dispensar, Secţie Poliţie • 2 biserici la Corna, 2 case rugăciuni la Corna şi 7 cimitire • Reţele publice de alimentare cu apă, canalizare şi distribuţie energie Principiile cheie ale planului de mutări şi strămutări: • Respectarea legislaţiei şi reglementărilor române aplicabile şi a Directivei operaţionale a Băncii Mondiale 4.30 privind strămutarea bunurilor • Conform principiilor ecuator, despăgubire la nivel similar a proprietăţilor Opţiunile privind despăgubirile: • Strămutare pe un amplasament amenajat de RMCG la Piatra Albă (în comuna Roşia Montană) sau la Alba Iulia, Dealul Furcilor La Piatra Albă sunt incluse:
Studii pentru primărie si servici publice, poliţie, poştă, Cămin cultural, dispensar şi piaţă publică, şcoală cu gradiniţă şi sală de sport
Infrastructură de calitate: drumuri, canalizare, alimentare cu apă, electricitate
• Mutare – despăgubire în bani şi mutare prin achiziţionarea directă a unei gospodării în locuri alese de proprietari
Despăgubirile oferite firmelor: • Firmele sunt despăgubite pentru pierderea de venit pe perioada necesară mutării şi să ajutate să se redeschidă în alte locuri • Proprietarii de firma aflaţi în aceste situaţii care decid să închidă permanent firma pot alege cel mai favorabil rezultat din trei opţiuni de despăgubire şi solicita obţinerea sumei in valoare de o dată şi jumătate 3.5 Patrimoniul cultural Principalele zone de interes pentru patrimoniul cultural din Roşia Montană: • galerii şi alte lucrări miniere din timpul romanilor, avănd o vechime de aproape 2000 de ani; • două clădiri datând din perioada romană: o incintă funerară şi o clădire administrativă; • 41 de clădiri catalogate conform legislaţiei româneşti ca monumente istorice – toate vor fi conservate în situ • O mare varietate de artefacte dim perioada romană, constând în resturi de ceramică, monede şi unelte; • 10 biserici şi 12 cimitire (din care 6 in zona de influenţă a proiectului). Program pe 6 ani de conservare a patrimoniului: • Se respectă toate normele naţionale şi internationale -
Principiile Ecuatorului
-
Politicile Băncii Mondiale
-
Principiile UNESCO ICOMOS
• Echipă independentă: -
80 specialişti români şi străini
-
21 de instituţii naţioale şi 3 internationale
• Coordonator: Muzeul Naţional de Istorie • Monitorizare: Ministerul Culturii • Investiţii de peste 9 milioane USD până în prezent • 250 de muncitori şi personal auxiliar • Metode moderne de cercetare Avantaje aduse patrimoniului: • Ample investigaţii arheologice
• Hartă digitală cu toate descoperirile • Bază de date pentru patrimoniu • Inventarul tuturor monumentelor arhiva istoriei orale • Studii etnologice şi folclorice • Planul patrimoniului cultural • Re-deschiderea şi consolidarea galeriei Cătălina-Monuleşti • Desemnarea rezervaţiilor arheologice şi a zonelor protejate Biserici şi cimitire: • 2 biserici în Corna, 2 case de rugăciuni în Corna şi 7 cimitire sunt afectate de proiect • 410 morminte inividuale vor fi mutate în conformitate cu legislaţia română şi ritualurile specifice fiecărei religii • La solicitarea familiei, se va oficia o slujba de către un preot atât pentru redeschiderea mormăntului cât şi pentru reîngroparea ulterioară • Se vor acorda despăgubiri pentru boserici şi alte bunuri ale bisericii, sau se vor reconstrui în Piatra Albă, în funcţie de rezultetele discuţiilor cu autorităţile bisericeşti şi congregaţiilor religioase • Biserica ortodoxă si cea Greco-Catolică din Roşia Montană, precum şi bisericile situate în centrul istoric (bisericile unitariană, romano-catolică şi reformată) vor fi întreţinute în starea lor actuală sau într-o stare mai bună pe toată durata de viaţă a proiectului
Conservarea lucrărilor miniere subterane: • Toate bunuirile arheologice mobile (artefacte) descoperite vor fi transferate la un depozit special • Se va implementa un protocol special care prevede urmărirea lucrărilor de indepărtare a solului şi monitorizarea arheologiei miniere pe parcursul deschiderii carierelor de către echipe independente • Se vor realiza o serie de reproduceri expuse în Roşia Montană care vor permite prezentarea tehnicilor miniere utilizate de romani • Conservarea zonei Piatra Corbului pentru cercetări arheologice viitoare, precum şi ca Zonă Protejată
• Conservarea uneia sau mai multor zone cu lucrări din perioada romană pentru cercetări ulterioare, situate sub Piatra Corbului • Reabilitarea si amenajarea pentr accesul publicului a galeriilor Cătălina-Monuleşti sau Păru Carpeni • Conservarea şi reconstrucţia in-situ a monumentului funerar din Tăul Găuri • Rezervaţia arheologică Dealul Carpeni va fi clasificată ca zonă protejată fiin declarată monument nationa; • Mormântul eroului local Simeon Balint nu va fi afectat de proiect şi va fi accesibil publicului • În zona protejată se va infiinţa un muzeu al mineritului ca bun al comunităţii locale Accesul publicului la monumentele istorice: • Piaţa principală şi partea estică a localităţii Roşia Montană fac parte din zona protejată a proiectului unde nu vor fi permise activităţi industriale • Drumul de acces la zona protejată va fi intreţinut pe toată durata de viaţă a proiectului [ropus • 33 din cele 41 de monumente istorice sunt în zona protejată şi vor fi conservate în situ • Renovarea tuturor monumentelor istorice şi a caselor deţinute de către companie din zona protejată a căror structură este într-o stare relativ bună • Cele nouă monumente istorice aflate în afara zonei protejate nu vor fi afectate direct de activităţile proiectului şi nu vor fi mutate Beneficiile economice Privire de ansamblu - 1200 locuri de munca estima pe durata constructiei minei - 600 locuri de muncacreata pe durata existentei minei (> 15 ani) - 6000 de locuri de munca create indirect pe durata existentei minei (datorita efectului de multiplicre) - 2.5 miliarde de dolari (1 miliard de dolari bani directi pentru Guvernul Romaniei) Salariul mediu pentru angajaţii români ai proiectului RMCG potrivit Institutului Naţional de Statistică: • La nivelul lunii februarie 2006, salariul mediu brut lunar în România era de 1017 Ron (aprox. 344 USD), şi salariul mediu net „bani în mână” era de 767 Ron (aprox. 259 USD) • Pentru proiectul RMCG (pe durata derulării proiectului)
• Salariul mediu brut lunar (698 angajaţi) va fi de 5.540 Ron (aprox. 1.872 USD) şi salariul mediu net va fi de 4.150 Ron (aprox. 1.402 USD) Angajaţii RMCG pot câştiga mai mult decât de cinci ori salariul mediu pe economie.
Perioada de construcţie: Cerinţe directe: • Contracte pentru lucrări de construcţii şi de demolări • Ciment/producerea, livrarea şi turnarea betonului • Aprovizionare (oţel pentru structuri, conducte, aparatură, lemn, combustibil) • Contractarea energiei electrice (echipamente, furnizare şi instalaţii) • Managementul apei (apă industrială şi apă reziduală) • Managementul deşeurilor (depozitarea în condiţii de siguranţă a deşeurilor industriale şi a deşeurilor menajere) Suma direct cheltuită in ţară: aproape 450 milioane USD! Cerinţe indirecte: • Transport (pentru aprovizionare şi transportul de persoane către/din locaţie) • Depozitare în zonă (pentru aprovizionare) • Cazare şi servicii de alimentaţie • Servicii diverse (reparaţii, IT, comerţ cu amănuntul) • Operaţiuni vamale (inspecţia echipamentelor şi bunurilor importate) • Birouri temporare pentru ocuparea forţei de muncă (pentru locurile de muncă pe termen scurt) Perioada de producţie: Cerinţe indirecte: • Lucrări de construcţii (dezvoltarea continuă a şantierului) • Ciment/producerea şi livrarea betonului, etc. (pentru cele de mai sus) • Întreţinerea (oţel pentru structuri, conducte aparatură, etc) • Consumabile necesare mineritului şi proceselor chimice • Contractarea energiei electrice (echipamente şi servicii) • Servicii de transport
• Managementul deşeurilor (depozitarea în condiţii de siguranţă a deşeurilor industriale şi a deşeurilor menajere) Suma direct cheltuită in ţară: peste 1.170 milioane USD! Cerinţe indirecte: • Locuinţe , şcoli, drumuri şi infrastructura aferentă • Poliţie, brigadă de pompieri, servicii şi centre medicale • Staţii de alimentare cu combustibil şi ateliere de reparaţii maşini şi camioane • Servicii bancare si de creditare/finanţare aferente • Servicii comerciale • Magazine universale şi servicii • Construcţii: construire, vopsire, întreţinere, reparaţii, părţi componente (cherestea, oţel, unelte, vopsea, alte materiale), etc. • Servicii comerciale: de fotocopiere şi imprimare, juridice, notariale, şi de contabilitate, traduceri, locuri de muncă temporare, etc. • Magazine cu amănuntul şi servicii: magazine de îmbrăcăminte/încălţăminte şi ateliere de reparaţii, mobilă şi articole casnice, farmacii, băcănii, restaurante şi fast-food, frizerii şi centre fitness, telefoane mobile, electrocasnice, centre de închirieri video, agenţii de turism, servicii de taximetrie (locale şi către staţiile din zonă şi aeroport), hoteluri, etc. 3.6 Planurile privind sistemul de management de mediu şi social Planul de gestionare a deşeurilor • Va asigura managementul deşeurilor produse (inerte – reactive/periculoase nepericuloase) pe toată durata de existenţă a proiectului, în conformitate cu normele aplicabile în România. • Va exista un sistem de gestionare a deşeurilor în vederea reciclării şi reutilizării deşeurilor solide nepericuloase şi a identificării, marcării, depozitării temporare şi eliminării finale în afara amplasamentului, în condiţii corespunzătoare, a tuturor deşeurilor reactive/periculoase/bio-medicale la o rampă încăpătoare în conformitate cu sistemul de urmărire şi gestionare a deşeurilor. • Îndrumare privind întocmirea şi tinerea unui inventar amănunţit al deşeurilor şi a unui plan de minimizare a deşeurilor pentru fiecare sursă principală sau producător de
deşeu , inclusiv privind procesele detaliate pentru identificarea, colectarea, sortarea, depozitarea şi eliminarea finală a acestor deşeuri Planul de gospodărire a apelor şi de control a eroziunii • Măsuri de reducere la minim a formelor de impact asupra mediului cu satisfacerea în acelaşi timp a necesarului de apă industrială a Proiectului prin reducerea vitezei scurgerilor de suprafaţă care pot antrena sedimentele în suspensie în timpul fazei de construcţie. • Cuprinde elementele necesare de proiectare a obiectivelor, realizare şi exploatare pe baza celor mai bune practici de gospodărire specifice marilor exploatări miniere internaţionale. Aceste elemente includ un program de control a sedimentelor active (bazine, canale de scurgeri cu înclinare mică, sisteme de reţinere a sedimentelor) în paralel cu practici de refacere care utilizează vegetaţia de pe amplasament şi pepiniere cu vegetaţie locală autohtonă (puiet de arbori şi arbuşti) Planul de management a calităţii aerului • Identifică şi monitorizează gestionarea problemelor legate atât de calitatea aerului atmosferic cât şi a aerului de la locurile de muncă aferente activităţilor de construcţie, exploatare, dezafectare şi închidere a minei, morii, drumurilor selectate şi a altor instalaţii • Un program activ de intreţinere şi udare a drumurilor de exploatare şi de serviciu (compactare şi umiditate). Planul de management al sistemului iazului de decantare Măsurile operaţionale şi de siguranţă în vederea reducerii la minim a riscurilor asociate exploatării sistemului iazului de decantare a sterilelor vor cuprinde, însă nu se vor limita la următoarele: • Monitorizarea integrităţii
şi stabilităţii cu ajutorul echipamentelor tehnologice
(tensiometre, seismografe şi piezometre cu coardă vibrantă) şi a factorului uman, prin inspecţii vizuale, în plus faţă de expertizarea independentă a programului de monitorizare a iazului de decantare •
Apa deviată va fi redirecţionată înapoi în bazinele de decantare pentru a fi
folosite în alte activităţi ale proiectului.
Planul de management a zgomotului şi vibraţiilor • Monitorizarea, şi reducerea la minim, a impactului produs de zgomot şi vibraţii atât asupra comunităţii învecinate, construcţiilor existente, populaţiei (factorii interesaţi de pe plan local căt şi asupra personalului angajat în cadrul proiectului. • Dezvoltarea şi construirea unor bariere fizice realizate de-a lungul drumurilor în zonele adiacente zonei protejate sau altor zone locuite va constitui o parte activă a programului de reducere a nivelului de zgomot precum şi a impactului vizual. Planul de management a biodiversităţii • Măsuri de conservare şi de prevenire/diminuare/eliminare a impactului asupra diversităţii biologice în zona de influenţă a programului. • Tratează îmbunătăţirea condiţiilor ecologice existente degradate de vechile activităţi miniere • Programe de îmbunătăţire a coridoarelor ecologice pentru asigurarea repopulării amplasamentului de către speciile de floră şi faună indigene. • Dezvoltarea şi managementul perdelelor forestiere de protecţie. • Activităţi de reducere a speciilor invadatoare. • Utilizarea speciilor autohtone pentru soluţii de covor vegetal şi măsuri de combatere a eroziunii. Planul de management al cianurii • Este în conformitate cu Codul internaţional de management al cianurii şi fundamentează măsurile care sunt recunoscute ca fiind măsuri ce reduc la minim riscurile pentru angajaţi, comunităţile învecinate şi mediu cauzate de utilizarea cianurii în procesele de extracţie a mineralelor utile. • Conţine elementele necesare de proiectare, realizare şi exploatare a instalaţiilor pentru descărcarea şi depozitarea în siguranţă a cianurii, utilizarea acesteia în procesul de recuperare a metalelor şi eliminarea finală printr-un proces proiectat pentru detoxifierea concentraţiei de cianură în efluent până la niveluri acceptate de normele în vigoare înaintate de evacuarea sterilului în iazul de decantare a sterilului. Plan de intervenţie în caz de avarie/accident • Măsuri pentru prevenirea, pregătirea şi intervenţia în cazul unor situaţii de urgenţă care pot apărea pe parcursul desfăşurării activităţilor miniere şi a altor activităţi.
• Se conformează cu politicile programului APELL al Naţiunilor Unite şi cu directivele UE privind controlul pericolelor majore, precum şi cu cele mai bune practici de management (BMP) aplicate în mod specific în cadrul operaţiunilor miniere internaţionale de anvergură. Plan de reabilitare şi închidere a minei • Refacerea terenurilor afectate de activităţile miniere. • Obiectivele pentru etapa de închidere şi criteriile de proiectare ce urmează a fi implementate respectă sau depăşesc cerinţele standardelor internaţionale şi române referitoare la închiderea şi reabilitarea minelor. Planul de consultare si informare a publicului • Elaborat astfel încât să asigure publicarea şi furnizarea informaţiilor privitoare la proiectul Roşia Montană către factorii externi interesaţi, în cursul procesului de evaluare a impactului asupra mediului şi pe intreaga durată de viaţă a proiectului. • Oferă un cadru pentru diseminarea informaţiilor, de asemenea sondează preocupările si opinia publicului (factorilor interesaţi) cu privire la procesul de autorizare a proiectului (evalurarea impactului asupra mediului) şi după încheierea acestuia în faza de operare şi de planificare a închiderii. Programul de achiziţii de proprietăţi • Asigură un cadru acceptat pentru achiziţia de proprietăţi „dreptuir asupra suprafeţei” în limitele perimetrului proiectului. • Se conformează Directivelor Operaţionale IFC în vigoare şi pot descrie cu claritate cadrul instituţional şi legal pentru iniţierea actiunilor de compensare pentru proprietăţi şi asistenţei în vederea relocării. Plan de dezvoltare durabilă a comunităţii • Minimizează impactul social. • Maximizează beneficiile sociale conducând la creşterea bunăstării populaţiei (câştigurilor nete). • Elaborat astfel încât să ducă la îmbunătăţirea nivelului de trai prin creşterea indicatorilor social, de mediu şi economici: locuri de muncă, economie diversificată ( nu numai axată doar pe minerit), sisteme de management a mediului cu accent pe
remedierea poluării istorice (gestionarea deşeurilor, alimentarea cu apă şi epurarea apei, educaţie şi sănătate). • Integrează aspecte de mediu în modelele economice pentru a încorpora elemente de protecţie a mediului în ciclul de viaţă al firmei. • Descrie programe ce cuprind Iniţiativa companiei pentru dezvoltarea comunităţii: îngrijirea sănătăţii/cabinete medicale, educaţie, dezvoltarea infrastructurii, crearea unui centru de informare a comunităţii în noul sat din Piatra Albă. • Organizarea de programe de instruire; procurare preferenţială pe plan local de bunuri şi servicii, angajarea şi pregătirea localnicilor, dezvoltarea micilor întreprinderi inclusiv înfiinţarea unei micro-bănci, construcţia unor muzee ale patrimoniului cultural. Plan de management a patrimoniului cultural • Include măsuri de protecţie a celor mai importante elemente culturale din Roşia Montană, în conformitate cu legislaţia românească şi Politicile Operaţionale ale Băncii Mondiale. • Are în vedere managementul proprietăţii culturale prin luarea în considerare/evitarea în faze de proiectare şi stabileşte un program arheologic si pentru descoperiri întâmplătoare de intervenţie şi prevenire pe întreaga durată de viaţa a proiectului. Planul de monitorizare de mediu şi socială • Creează o bază de date electronică pentru documentarea si monitorizarea planificării, execuţiei si raportării, în cadrul diverselor planuri. • Detaliile cu privire la urmărirea informaţiilor şi sursa datelor cuprind protocoalele de monitorizare a mediului, alţi parametrii de mediu şi sociali stabiliţi prin reglementări legale şi alte cerinţe specificate în cadrul fiecăruia dintre planurile care împreună formează Sistemul de management de mediu şi social pentru Roşia Montană. 3.7 Minimizarea cantităţilor de deşeuri şi strategiile de gestionare a deşeurilor solide/periculoase Cele mai bune practici: • Eliminarea sursei de deşeu la punctul de producere, acolo unde acest lucreu este practic; • Minimizarea sursei de deşeu la punctul de producere;
• Reciclarea fluxului de deşeu pe amplasament, înapoi în procesul tehnologic sau în alte sectoare ale exploatării; • Reciclarea fluxului de deşeu în afara amplasamentului pentru reutilizare avantajoasă; • Tratarea fluxului de deşeu pe amplasament în vederea reducerii caracteristicilor toxice/periculoase ale deşeului înainte de reciclare sau evacuare; • Tratarea fluxului de deşeu în afara amplasamentului
în vederea reducerii
caracteristicilor toxice/periculoase ale deşeului înainte de reciclare sau evacuare; • Eliminarea (incinerarea sau depozitarea) deşeurilor şi a reziduurilor acestuia; Deşeuri municipale si asimilabile: • Deşeurile solide nepericuloase vor fi colectate şi transportate cu mijloace de transport autorizate la o staţie de transfer (Abrud) apoi la un depozit municipal autorizat • Compania caută, pritnr-un efort de colaborare cu comunităţile locale să identifice amplasamentul, să proiecteze şi să amenajeze un depozit regional de deşeuri municipale în conformitate cu reglementările româneşti şi ale UE Deşeuri de producţie periculoase: • Se vor produce cantităţi reduse de deşeuri periculoase, care vor fi colectate şi reduse ca volum, unde este practic • Deşeurile vor fi depozitate în mod controlat la depozitul temporar de stocare
a
deşeurilor periculoase • Utilizarea de transportatori autorizaţi pentru transportul deşeurilor periculoase la depozitele permanente, autorizate conform legislaţiei în vigoare, din afara amplasamentului • Se va amenaja un depozit de stocare a deşeurilor periculoase pentru sortarea si stocarea temporară in condiţiile de sigutanţă a deşeurilor periculoase până la aprobarea de către autorităţi a depozitului de deşeuri din afara amplasamentului Deşeuri de producţie nepericuloase: • Roca sterilă va fi depozitată, acoperită cu un sistem compus din material inert compactat (sitsturi argiloase) şi cu sol vegetal şi apoi revegetată • Sterilele denocivizate vor fi depuse într-un iaz de decantare construit în conformitate cu cele mai bune practici internaţionale
• La închidere, iazul de decantare a sterilului va fi acoperit cu pământ (pentru a preveni infiltraţiile) şi cu sol vegetal, iar apoi va fi revegetat folosind specii de plante autohtone • Alte tipuri de deşeuri de producţie nepericuloase vor fi evacuate ca şi deşeurile menajere • Deşeurile inerte fără potenţial de reciclare sau reutilizare vor fi depozitate într-o celulă de depozitare a deşeurilor inerte special construită şi situată în vecinătatea haldei de rocă sterilă de la capătul superior al văii Corna • În celula de depozitare se va permite depozitarea numai a deşeurilor nepericuloase care respectă în totalitate criteriile UE privind deşeurile inerte Deşeuri medicale • În conformitate cu practicile sanitare generale privind eliminarea deşeurilor medicale, deşeurile biologice provenite de la posturile de prim-ajutor şi de la dispensarele companiei vor fi sortate şi eliminate în afara amplasamentului la un incinerator de deşeurile medicale autorizat (programat să se construiască în 2007). 3.8 Procesarea minereului si strategia de închidere Operaţiuni şi instalaţii de procesare a minereului: • Se va realiza o uzină de procesare în apropierea celor patru cariere din Valea Roşie în vedera recuperării aurului şi argintului din minereul exploatat • Operaţiunile de procesare vor cuprinde: sfărâmarea şi depozitarea minereului, măcinarea la granulaţie mai mică, leşierea minereului măcinat, în containere închise cu soluţie de cianură de sodiu pentru extragerea aurului şi argintului, concentrarea aurului şi argintului şi topirea în lingouri • Deşeurile de procesare („sterilele”) vor fi tratate în vederea eliminării sau neutralizării cianurii reziduale până la concentraţii sub limitele stabilite în conformitate cu reglementările UE • Sterilele denocivizate vor fi apoi depozitate într-un iaz de decantare a sterilului din Valea Cornea situată în apropiere • Iazul de decantare a sterilului va fi format dintr-un baraj din anrocamente cu înălţimea de 185 de metri şi un baraj secundar de retenţie şi un sistem de pompare a
exfiltraţiilor, canalae de deviere a apelor pluviale precum si alte componente proiectate în vederea izolării permanente faţa de mediu a sterilelor depozitate • Apa limpezită din iazul de decantare va fi recirculată în uzina de procesare şi reutilizate, astfel reducând considerabil necesarul de apă brută din cadrul circuitului de procesare a minereului Planul de reabilitare şi închidere a minei Strategia generală de refacere ecologică aferentă proiectului se referă nu numai la refacerea şi reabilitarea terenurilor afectate activităţile de exploatare minieră şi de procesare a minereului si si la reducerea sau eliminarea numeroaselor probleme de mesiu cauzate de 2000 de ani de activităţile miniere desfăşurate în mod necontrolat. • Activităţile miniere vor fi desfăşurate timp de aproximativ 14 ani, însă procesare minereului, neutralizarea şi depozitarea sterilelor vor continua până în anul 16 • Refacerea şi reabilitarea zonelor exploatate vor avea loc progresiv începând cu anul 7 de operare • Refacerea progresivă va continua până la inchiderea finală a proiectului în anul 21 al ciclului de viaţă a Proiectului. Închiderea iazului secundar de retenţie • Un mic iaz de retenţie a apelor din exfiltraţii situat în aval de iazul de decantare a sterilului va rămâne in funcţiune pe perioada lucrărilor de refacere ecologică a iazului de decantare în scopul colectării apelor din exfiltraţii provenite de la barajul iazului de decantare a sterilului • În momentul în care exfiltraţiile din baraj se opresc sau sunt reduse l aun nivel minim, iazul secundar de retenţie va fi umplut cu sol şi se vor efectua lucrările de terasamente necesare de revegetare Închiderea uzinei de procesare • Construcţiile, utilajele si echipamentele din cadrul uzinei de procesare a minereului vor fi spălate de trei ori în vederea decontaminării, dezafectate, evacuate de pe amplasament şi, în măsura în care este posibil, reciclate, reutilizate sau vândute pentru alte utilizări • Deşeurile vor fi sortate cu grijă şi direcţionate pentru reutilizare, reciclare sau evacuare corespunzătoare
• Orice materiale sau deseuri periculoase vor fi îndepărtate de pe amplasament şi reciclate sau evacuate la un depozit de deşeuri amenajat şi autorizat în conformitate cu normele româneşti şi europene – normele care sunt cele mai stricte • Fundaţiile clădirilor şi alte structuri de beton vor fi demolate până la nivelul solului şi apoi îndepărtate sau acoperite cu sol vegetal şi revegetate Închiderea iazului de decantare a sterilului • Lucrările de închidere a iazului de decantare a sterilului vor consta în nivelare pentru obţinerea unei suprafeţe plane şi dispunerea unui inveliş de sol si a unui covor de sol vegetal în vederea limitării infiltraţiilor din precipitaţii si a susţinerii procesului de revegetare • La post-închidere , iazul de decantare a sterilelor va ocupa o suprafaţă de aproximativ 316 hectare • Lucrările de închidere a iazului de decantare a sterilului vor respecta cele mai bune tehnici disponibile • Lucrările de pregătire pentru refacerea iazului de steril vor începe concomitent cu planul operaţional înainte de anii finali ai operaţiunilor de procesare • În timpul ultimilor ani de functionare, sterilele vor fi depozitate în capătul amonte al iazului, ceea ce va determina mutarea bazinului de decantare (zona cu apă limpezită) a iazului în aval mai aproape de versantul barajului iazului de decantare a sterilului astfel facilitând accesul pentru dispunerea stratului acoperitor în porţiunea superioară a iazului de decantare • După sistarea permanentă a exploatării iazului de decantare a sterilului, conducta de hidro-transport a sterilului va fi spălată de trei ori cu apă proaspătă si apoi va fi dezafectată, apele uzate rezultate vor fi pompate în iazul de decantare • Apa din iazul de decantare va fi tratată astfel încât să devină apă corespunzătoare standardelor de calitate (pentru apele de suprafaţă), apoi pompată în cariera Cetate ca parte a strategiei de închidere a carierei Sistemul de tratare semi-pasivă • Toate volumele de ape de infiltraţii din iazul de retenţie refăcut din punct de vedere ecologic vor fi dirijate printr-un sistem de epurare pasivă sau semi-pasivă • Sistemul de epurare semi-pasivă va utiliza vegetaţie naturală si material organic întrun mediu de zonă umedă în vederea îmbunătăţirii calităţii apelor din infiltraţii dirijate
către acest sistem în scopul respectării limitelor admisibile prevăzute de normativele în vigoare înainte de evacuarea în emisar • Acest tip de sisteme sunt recunoscute ca făcând parte din cele mai bune practici de management internaţionale şi şi-au dovedit o metodă eficientă şi durabilă de epurare pasivă a unor debite reduse de apă la alte exploatări miniere din lume 3.9 Dezvoltarea exploatării de suprafaţă şi strategia de închidere Dezvoltarea exploatării de suprafaţă • Exploatarea carierelor Cetate şi Cârnic va începe în anul 1 al proiectului, iar a carierelor Orlea şi Jig în anul 8 • Exploatarea va înceta la cariera Cârnic în anul 10, în anul 11 în cariera Jig, în anul 13 în cariera Orlea şi în anul 14 la cariera Cetate • Carierele Cârnic şi Orlea vor fi parţial umplute cu steril de extracţie, iar cariera Jig va fi umplută după încetarea exploatării • Adâncimile maxime ale carierelor vor fi de circa 220 la 260 m sub nivelul existent al terenului • Metode miniere convenţionale constând în foraje, tehnici moderne de puşcare la milisecunde, încărcarea minereului cu excavatoare hidraulice şi transport cu camioane de mare tonaj • Toată apa rezultată din asecarea carierelor va fi dirijată spre o staţie de epurare specială a apelolr de mină acide • Necesitatea de asecare a carierelor va fi minimă până la cota aproximativă de 720 de metri deasupra nivelului mării Închiderea fizică a carierelor • Vor fi evaluate zonele de rocă cu conţinut de sulfuri expuse prin exploatare • Măsuri de remediere aplicate de la caz la caz, imediat ce vor fi posibile în faza de exploatare a proiectului (aplicarea prin aspersare a unui strat de ciment „beton” împuşcat) pe pereţii carierei, plasarea strategică de calcar pisat si materii organice pe terasele carierei şi/sau aplicarea altor compuşi de neutralizare a scurgerilor acide, nedăunători mediului • La închidere vor fi plasate în jurul carierelor berme de siguranţă, împrejmuiri şi semnalizare de avertizare care să contribuie la limitarea accesului
• Închiderea carierelor umplute va consta şi în plasarea unui strat de sol fertil peste umplutura de roci fertile Epurarea apei din lacurile de carieră • Se va baza în primul rând pe tehnologii convenţionale de epurare, care nu necesită întreţinere, având ca scop epurarea apei de lac până la un nivel de calitate care să permită evacuarea direct în pârâul Roşia • Epurarea se va realiza în primul rând prin introducerea de var şi compuşi de materii organice în sistemul de lacuri • Dacă va fi necesar, staţia de epurare a apelor acide utilizată în faza de exploatare a proiectului va fi mutată mai aproape de marginea carierei Orlea pentru a epura apele din sistemul de lacuri în faza de umplere • Un sistem de tratare pasivă sau semi-pasivă , aerobă/anaerobă a apelor în lagune de epurare pentru finisarea calitativă a efluentului pănă la nivelul reglementat, înainte de evacuare în pârâul Roşia, va funcţiona suplimentar faţă de epurarea în lac. Hidrologia la închidere • Asecarea carierelor va înceta în momentul încetării activităţii de extracţie • Precipitaţiile directe, apap pompată din iazul de decantare şi unele infiltraţii de apă subterană care alimentează carierele vor duce în final la forarea lacurilor de carieră, interconectate hidraulic • Aceasta va limita nivelul apei din sistemul apei din sistemul de lacuri la punctul minim de echilibru între fluxul de alimentare şi evacuare • Deoarece în zonă au loc precipitaţii sezoniere abundente, în final va fi necesară evacuarea apei din sistemele de carieră, pentru a menţine un nivel optim.
Contextul proiectului şi condiţiile existente Satul Roşia Montană • La 80 de km nord-vest de capitala de judeţ, Alba Iulia • Face parte din „patrulaterul Aurifer” din munţii Apuseni, grupul Metaliferi • Zonă înaltă care include porţiuni ale văilor Roşiei, Cornei şi Siliştei Întreprinderea de stat
• Exploatare de suprafaţă, cu capacităţi de producţie reduse, deţinută şi exploatată de societatea de stat Minvest • Subvenţionată de stat • Închiderea din mai 2006 a societăţilor Roşiamin şi Cupromin va afecta semnificativ vitalitatea economică a întregii regiuni Mediu • Depozite necontrolate de rocă sterilă • Lucrări miniere subterane deschise şi abandonate • Depozite de steril de prelucrare abandonate • Zone de depozitare necontrolată a gunoiului Practicile miniere depăşite au dus la încarcarea cu metale grele a apelor de suprafaţă, de ulte ori mai mare decât prevederile cuprinse în reglementările române ( de 110 ori valoarea limită pentru Zinc, de 64 de ori valoarea pentru fier şi de 3,4 ori valoarea limită pentru arsen) Comunitate • 61% din populatia locală este economic inactivă • 58% din populaţie este formată din femei • Populaţia îmbătrâneşte şi scade, cu o rată medie de 0,8% pe an • Aproape 50 la sută din populaţie traieşte din pensii, un procent ridicat fiind reprezentat de văduve • Peste jumătate din locuinţele din comună nu au un sistem fiabil de alimentare cu apă • Starea sănătăţii populaţiei din Roşia Montană este mai proastă decât cea a locuitorilor din zone apropiate şi din regiune • Riscurile de contractare de afecţiuni respiratorii, digestive, de piele, de ochi, ale sistemului genito-urinar sunt mai mari pentru locuitorii din Roşia Montană • Populaţia tânără activă pleaca din localitate în căutarea unor locuri de muncă mai bune şi condiţii de trai mai decente Water Treatment System And Quality Improvement • Calitatea apei din zona Roşia Montană şi Corna şi din râurile Abrud şi Arieş va fi îmbunătaţită considerabil • Reducerea contracţiei de metale toxice astfel încât să ajungă la sau să depăşeacă standardele minime pentru sănătatea umană şi viaţa acvatică
• Eliminarea acidităţii prin mărirea pH-ului Economie • 92% din venitul obţinut în Roşia Montană este direct legat de activităţile miniere • Nivelul mediu al veniturilor reprezintă 1/3 din nivelul mediu la nievel naţional • Exploatările miniere din cadrul Minvest şi Mina de cupru de la Roşia Poieni au constituit singurele investiţii semnificative din Roşia Montană din ultimii 20 de ani • Nivelul şomajului a crescut la 70% odată cu închiderea Roşiaminului în mai 2006 • Numai un porcent de 7% din totalul terenurilor din Roşia Montană este adecvat micilor activităţi agricole (cultivare de cartofi şi legume) • Producţia agricolă este în principal la nivel de subzistenţă, puţine produse fiin comercializate 3.10 Reflectarea în media a proiectului Proiectul Roşia Montană a fost reflectat pe larg în media. Dintre cele mai prestigioase surse am selectat 3 articole: 1. The Economist 2. Leader 3. Cristian Science Minor
The Economist 8 aprilie 2006 Aur? Nu, mulţumim. Noi suntem români O mină de aur controversată în România O mină de aur trezeşte suspiciuni Un investitor străin care promite până la 1200 de locuri de muncă şi o creştere de 2 miliarde de dolari într-o ţară săracă este de obicei binevenit. Dar nu şi atunci când investiţia se referă la deschiderea unei mine de aur, iar ţara în cauză este România. Investitorul este Gabriel Resources, o companie minieră canadiană. Din 1997, se străduieşte să dezvolte Roşia Montană, o zonă din nordul României, despre care se crede că ar adăposti peste10,6 milioane uncii de aur si 52 milioane uncii de argint. Luna aceasta, Gabriel trebuie să predea publicităţii mult-aşteptatul raport de evaluare a impactului asupra mediului.
În perioada regimului comunist, mineritul la Roşia Montană (ca şi în alte zone, de altfel) se făcea fără nici cea mai mică grijă faţă de mediul înconjurător sau faţă de moştenirea arheologică din zonă. În prezent zona este foarte poluată cu cadmiu şi alte metale grele. În 2000, o scurgere de cianuri de la altă mină din regiune a poluat un râu care se vărsa în Ungaria. Acest precedent îi face pe români, de obicei indiferenţi la astfel de lucruri, să fie nervoşi în privinţa oricărui proiect nou de minerit – mai ales dacă acesta foloseşte cianuri, cum este şi cazul de acum. Compania a încercat să aplaneze aceste îngrijorări. Potrivit reprezentanţilor acesteia, 160 de milioane de dolari s-au cheltuit deja in etapa pregătitoare, inclusiv pe campanii de publicitate care au scos in evidenţă tehnologiile de ultimă oră şi maximă siguranţă folosite în minerit, precum şi grija faţă de mediu si proiectele erheologice. Promisiunile sunt şi mai mari, după inceperea exploatării miniere, dar acestea nu i-au convins pe protestatari. Aceştia sunt o gloată amestecată, formată din idealişti ecologişti sau anti-globalizare, precum şi peronaje periculoase care văd opoziţia faţă de proiect ca pe o ocazie de a-şi demonstra simţul civic. Un raport din 2004 al Consiliului Europei, semnat de parlamentarul britanic Eddie O’Hara, descria opoziţia faţă de proiect ca „exagerată în mare parte” şi „foarte mult alimentată de grupări din exterior, probabil bine intenţionate, însă neproductive”. Obiecţiile privind protecţia mediului „nu ţin cont de tehnologia modernă de minerit...de fapt, proiectul va contribui la eliminarea poluării existente.” Există şi argumente puternice în favoarea proiectului minier deşi acestea rareori au ocazia să se facă auzite, în peisajul partizan şi impresionabil al mass-media româneşti. Venituriile medii din zonă reprezintă doar o treime din venitul mediu naţional (acesta fiind un modest 270 de dolari pe lună). Mai mult de jumătate din populaţia aptă de muncă nu au servici, iar rata şomajului va ajunge la 90% după ce exploatarea minieră, care datează din timpul regimului comunist, se va inchide, anul acesta. În satul cu 2000 de locuitori, care va trebui demolat (compania intenţionează să construiască o clonă modernizată a aşezării, la 5 km depărtare), mai mult de jumătate din locuinţe nu sunt alimentate cu apă potabilă. Aproximativ 42% dintre localnici şi-au văndut deja locuinţele companiei. Primarul din comună, un susţinător al proiectului minier, a fost recent reales cu o majoritate covărşitoare. Contracandidaţii săi care s-au opu proiectului au obţinut mai puţin de 10% din voturile alegătorilor. Probabil că oamenii de bine din România se simt bine ocărând multinaţionalele, dar cei pe care îi priveşte proiectul proiectul, văd lucrurile altfel.
The Leaders (15 aprilie 2009) Împotriva sorţilor La mijlocul lunii aprilie, Gabriel Resources a anunţat că evaluarea impactului de mediu EIM pentru proiectul Roşia Montană urma să fie depus la Ministerul Mediului, împreună cu toate documentele necesare ministerului pentru o cerere completă. Compania a comentat că „în urma opiniilor recente din media din partea unui ONG străin, ce se opune dezvoltării proiectului Roşia Montană, s-a afirmat ca procedurile EIM pentru proiect au fost suspendate, aceasta fiin o afirmaţie falsă şi interpretare eronată în mod grosolan a ceea ce s-a spus în cadrul întâlnirii dintre Ministerul Mediului, Sulfina Barbu şi Comisarul European pentru mediu, Stavros Dimas. Un comunicat de presă emis de către Ministerul Mediului confirmă inexactitatea acestor afirmaţii.” „Punerea în cirulaţie a unor declaraţii false şi înşelătoare la planurile de dezvoltarea proiectului Roşia Montană a devenit o practică standard pentru acest ONG disperat” a comentat Alan R. Hill, preşdinte al CEO Gabriel Resources, în legătură cu campania continuă de dezinformare perpetuă de către ONG-ul cu finanţare externă. A adăugat că „din păcate, ne putem aştepta la o creştere a nivelului de informaţiieronate pe măsură ce Gabriel continuă să dezvolte proiectul Roşia Montană. Proiectul va crea locuri de muncă, va acţiona asupra poluării existente şi va oferi un mediu curat în viitor şi va îmbunătăţi standardele de viaţă în regiunea Roşia Montană.” O delegaţie a Uniunii Europene în vizită în Romănia în momentul respectiv, pentru a dicuta problemele de mediu a comentat asupra faptului că permisiunea de a desfăşura activităţile de la Roşia Montană este o activitate internă a României, dar că UE va continua activitatea de monitorizare. Gabriel a spus că „este încrezătoare într-o astfel de măsură de siguranţă deoarece EIM a fost pregătit de către o echipă independentă de experţi de mesiu din România şi UE şi este în conformitate totală cu legile româneşti şi cu Directivele UE, inclusiv noua directivă europeană privitoare la deşeurile miniere. Gabriel aşteptă ca EIM să stabilească noi standarde pentru proiectele de minerit din România şi UE.” Am mai scris şi în trecut editoriale despre Roşia Montană Gold Corporation (RMCG) şi de ipocrizia multora dintre oponenţii ecesteia. Probabil că cel ami rău exemplu al acesteia este acela cănd un membru al ONG-ului a primit premiul pentru mediu! Oaspeţii din UE au lăudat România pentru eforturile acesteia de a îmbunătăţi abordarea faţă de mediu dar au avertizat în acelaşi timp că este necesară o reducere a poluării şi implementarea unor metode de management a deşeurilor moderne, în vederea pregătirii pentru aderare.
„România a realizat progrese reale, în special în privinţa realizării aranjamentelor instituţionale adecvate...dar desigur că rămân încă multe probleme nerezolvate.” Comisarul UE pentru mediu Stavros. Adevărul este că membrii ONG-ului nu sunt interesaţi de mediul înconjurător din România. Mereu a fost şi încă este un alt aspect al problemei. Proiectul Roşia Montană, înafară de faptul că este un exemplu destul de important de dezvoltare durabilă care va oferi locuri de muncă, foarte necesare pe plan local, va ajuta si la curăţarea rămăşiţelor mai multor secole de minerit. Dar aceste anu sunt lucruri interesante pentru ONG-uri. Sprijinul local este evident – „Mineritul a început la Roşia Montană în urmă cu 2000 de ani, suntem o zonă muntoasă industrială, toţi cei ce trăiesc aici au legături cu minele. Sosirea RMCG în această zonă este ca oxigenul”, spune virgil Nariţă, fostul primar al Roşia Montană. Mulţi alţi rezidenţi locali au susţinut RMCG, începând cu întrebarea „pe cine reprezintă ONG-ul?”. În alte exemple de pe mapamond, demonstrează ca proteste împotriva unor proicte specifice au fost de obicei determinate de lăcomia unor factori interesaţi. ONG-urile au fost aduse în joc de către proprietarii de terenuri locale, îngrijoraţi de faptul că o companie de minerit este capabilă să plătească salarii realiste şi să le acapareze forţa de muncă prost plătită. Exemple similare au în vedere şi lucrătorii din domeniul textil prost plătiţi şi atraşi de salariile şi condiţiile mai bune pferite de către operatorii minieri. UE a vociferat în favoarea acestui proiect. Este de aşteptat ca recenţii vizitatori UE în România să fi observat ONG-ul care a cauzat atâtea întârzieri pentru Roşia Montană şi a ţinut populaţia locală prizonieră în sărăcie mai mult decât este nevoie. ONG-urile care lucrează împotriva oamenilor de rând şi care prosperă ele însele în acelaşi timp sunt imorale. Libertatea de exprimare este un lucru foarte pozitiv însă minciunile şi lucrul pentru propriile interese împotriva mineritului şi vizând satisfacerea lăcomiei sistemului deja existent, pe cheltuiala standardelor de viaţă a populaţiei locale abandonate sunt negative. Raportarea ireală din partea mass-media este un alt aspect injust al proiectului. Reuters a raportat ca „grupurile culturale au atacat ceea ce ei spun că este distrugerea planificată a vevhilor mine de aur din România, precum şi deteriorarea mediului şi a satelor din apropiere”. S-a scris mult despre curăţara mamut a mediului şi a „patrimoniului” (vechi operaţiuni miniere, fără proprietari cunoscuţi) ce va fi realizată de către Roşia Montană – curăţare care probabil va fi realizată abia peste decenii dacă proiectul nu va fi pus în funcţiune. Gabriel Roşia Montană a depus eforturile necesare pentru a prezerva relicvele şi alte obiecte importante ale arheologiei industriale.
Într-adevăr, Gabriel este atât de ataşată de adevăr încât mi-a fost pus în evidenţă chiar înainte de publicarea articolului că primarul local, Virgil Nariţă, pe care îl citez, a fost înlăturat din poziţia sa. „Se luptă dar în momentul de faţă nu este primar”. Vom înlătura acest citat de pe situl de internet al paginii noastre web, ne-a spus Kathy Sipos, Director pentru relaţii şi comunicare al Gabriel Roşia Montană. Am ales să menţin acest citat în acest editorial pentru că reflectă sentimentele multora dintre localnici. Gabriel Roşia Montană şi echipa acestora au venit cu probabil cel mai bun răspuns pentru ONG-urile care propun proiecte pe seama şi împotriva logicii – ţineţi mâna pe arme şi faceţi tot posibilul în cele mai bune condiţii de mediu. Este de aşteptat ca hotărârea acestora să fie în cele din urmă răsplătită. Pe 6 iunie Gabriel a anunţat că Ministerul Mediului şi
Gospodăririi apelor din
România a lansat o dezbatere publica extinsă pe baza celor mai bune oportunităţi de consultare publică. „O componentă cheie a EIM este o perioadă de consultare publică deschisă , în cadrul căreia părţile interesate să aibă oportunitatea de a examina EIM-ul şi să se întâlnească cu experţii independenţi care au pregătit-o, precum şi cu directorii companiei”, a spus Alan Hill. „EIM compară planul nostru de minerit cu directivele UE, legislaţia europeană şi practicile şi liniile de ghidare internaţionale privitoare la minerit. Îi sfătuiesc pe toţi cei interesaţi să se informeze cât mai mult în privinţa proiectului”. The Christian Science Monitor (6 februarie 2006) Cum putea o mină să salveze un oraş românesc?
Poate dezvoltarea economică creşte calitatea mediului inconjurător? Aceasta este marea întrebare pentru micul sat Roşia Montană din România – un loc de o imensă frumuseţe naturală, măcinat de sărăcie, situat pe unul din cele mai mari zăcăminte de aur din lume. Şi tocmai aceasta este provocarea, deoarce procedurile de minerit folosite de regimurile începând cu Cezar şi terminănd cu Ceauşescu au avut ca rezultat faptul că localnicii îşi spală pentru consum legumele din gradină – şi îşi privesc copii cum se joacă – într-un râu roşu de toxine. Ca o condiţie rezonabilă pentru intrarea României în UE la 1 ianuarie 2007, minele de stat ce nu pot fi susţinute financiar, vor fi închise. Cu nivelul somajului la aproximativ 50 % estimat a ajunge la peste 90% la momentul închiderii minei – consecinţele sunt severe.
Este de asemenea de luat în considerare şi impacutl asupra mediului înconjurător, de vreme ce României îi lipsesc resursele necesare pentru a curăţa solul şi resursele de apă din Roşia Montană, iar UE a reuşit doar să încadreze situaţia la capătul unei liste de alte câteva sute. În aceste condiţii, Gabriel Resources, o societate canadiană, cere guvernului României permisiunea să dezvolte o nouă mină în Roşia Montană. În contrast cu politica destructivă privind mediul înconjurător a freeport-McMoRan – care a contractat cu armata indoneziană un colţ din Papua şi a perpetuat abuzurile asupra minei – Gabriel propus prezentarea unui raport independent privind mediul înconjurător şi impactul social întocmit de o comisie română şi internaţională, implementarea de tehnologie modernă de top, operarea la standarde care îndeplinsec şi le depăşesc pe cele din România şi UE, precum şi finanţarea a 2000 de ani de activitate necontrolată de minerit. Investiţia totală ar fi de peste 770 milioane de dolari, cu venituri peste 1 miliard de dolari către companii româneşti. Vă imaginaţi probabil că un astfel de proiect ar determina o schimbare serioasă si rapidă a concepţiilor. Însă când Gabriel a încercat să deschidă discuţia prin clipuri TV explicându-şi intenţiile, activiştii anti-minerit ai ONG-ului Alburnus Maior au introdus o plăngere la Consiliul Naţional al Audiovizualului, declarând clipul ca fiin „imoral”, cerând să fie scos, iar posturile care l-au difuzat să fie amendate. În vreme ce CNA a respins cererea cu 9 voturi la 1, Alburnus a susţinut o campanie prin e-mail-uri adresate afiliaţilor posturilo Discovery Channel şi National Geographic ce i-a determinat să renunţe a mai difuza clipul. În cazul în care consideraţi ca dezvoltarea economică şi protecţia mediului înconjurător sunt compatibile, aveţi de partea voastră majoritatea. Când sunt prinse în mijlocul unor conflicte aprinse aceste percepte tind să se deprecieze în jocuri de tip alb/negru ce finanţează preocupările activiştilor, cresc cotaţia lui Nielsen, şi împing publicitatea într-o zonă media disperată după rivalităţi. În acest proces, unii au acceptat percepţia greşită că există un schimb inerent între creşterea economică şi integritatea medului înconjurător, cănd de fapt acestea se pot susţine reciproc. Iată cum: natiunile democratice, dezvoltate, au mijloacele necesare să facă alegerile cele mai potrivite. Ele pot susţine un regim matur de auto-reglare şi de implementare sofisticată, şi îşi pot permite ca tehnologoa avansată să evite degradarea mediului înconjurător, lucruri pe care natiunile mai sărace nu şi le pot permite. Iar naţiunile care îşi protejeaza valorile mesiului înconjurător culeg premiile economice: în timp ce pădurile sărăciului stat Haiti erau distruse pentru lemn folosit ca şi combustibil, învecinata republică
Dominicană îşi proteja mediu înconjurător şi prospera. În Botswana şi Zimbabwe, expediţiile în sălbăticie s-au dovedit mai profitabile decăt fermele de vite. Intenţiile bune pot fi mai periculoase decât pasivitatea. În cazul României, aplicarea cenzurii este ironică, la fel de toxică liberului schimb ca şi râul care curge ca o cocatrice roşie prin Roşia Montană. Perspectiva romantică a salvării unui popor cu inteligenţă peste medie dar sărăcit va avea consecinţe nedorite asupra generaţiilor locale, şi vor alimenta tocmai abordările greşite privind dezvoltarea diverselor regiuni din lume. Fără Gabriel, Roşia Montană va fi privată de singurul motor economic care poate întreţine şi mediul său înconjurător. Nu există nici un Erou SuperFinanţator al României. Nici un proiect de acest gen nu este fără costuri. O cantitate mare de pământ, şi în anumite cazuri oamenii de acolo, vor trebui mutaţi în acest scop. Aşa cum li s-a amintit americanilor în ultima lună de zile, mineritul poate fi o afacere periculoasă. Însă la fel este si îngrădirea liberului schimb de idei şi capital într-o regiune a lumii disperată după ambele. Decât să considerăm că trebuie distrusă economia unui sat pentru a-l salva din punct de vedere ecologic, mai degraba am permite românilor să judece alternativele, şi să îşi aleagă viitorul în plan economic şi al mediului înconjurător. Au şansa să aleagă cea mai bună variantă pentru ambele. Populaţia din valea Roşiei a scăzut de la 4.088 de locuitori la 3.588 în ianuarie 2005, ca urmare a strămutărilor. Unii locali s-au bucurat să-şi poată vinde proprietăţile la un preţ convenabil şi să plece. Alţii jură, dimpotrivă, să nu lase compania să distrugă comunitatea. Achiziţiile au fost însă sistate în 2004, iar atmosfera din comună s-a deteriorat din cauza intereselor divergente. „chiar presupunând ca am pierde, pe plan moral noi am câştigat deja lupta cu RMCG” – preşedeintele asociaţiei „Alburnus Maior” , Eugen David. Oponenţii vorbesc despre strămutarea şi distrugerea unei comunităţi, despre mutilarea peisajului, despre poluarea şi riscul unui dezastru natural. „Noi încercăm doar să informăm localnicii, ca să-şi poata decide soarta şi apăra interesele, exercitându-şi drepturile cetăţeneşti” spune Stephanie Roth, o ziaristă din Elveţia, care a devenit principala organizatoare şi sufletul opoziţiei din Rosia Montană. În 2004 Stephanie a adus campaniei „Salvaţi Roşia Montană” un premiu internaţional de mediu, care i-a sporit vizibilitatea şi fondurile. În fiecare din vizitele mele la Roşia Montană am avut sentimentul neplăcut al unui „război rece” care domnea din piaţa principală a comunei. Pe fondul demoralizant al mutărilor, suspiciunea oamenilor şi de-oparte, şi de alta se simţea la tot pasul, destrămând cu fiecare zi comunitatea chiar dacă, oficial actul de comandare încă nu a fost semnat.
În Roşia Montană trăiesc însă moţi, oameni vaşnici precum nenea Uţu, membru al organizaţiei „Alburnus Maior” al căror spirit nu se lasă înfrânt cu una cu două. „Sunt lucruri pe care nu le poţi cumpăra cu bani si mie nici prin gând nu-mi trece să plec de-aici. Noi existăm pe pământurile astea de 2000 de ani” spune el. Vorbim cu nea` Uţu, am senzaţia că astfel de oameni îşi apără mai mult decât propria ogradă, ei se consideră într-adevăr urmaşi şi străjeri ai vechilor civilizaţii pe care le-au lăsat galeriile, necropolele şi tăbliţele cerate. Pe fondul lipsei de informatii precise şi ştiinţifice, în jurul proiectului a înflori o adevărată mitologie a dezastrului materializată prin acţiuni de protest dintre cele mai diverse: festivaluri de muzică în aer liber, marşuri prin ţară, blocarea intrării la Palatul Victoria. Implicarea activă a ONG-urilor şi a opiniei publice într-un astfel de caz este de bun agur întro ţară fără o tradiţie a rezistenţei civice în domeniul mediului. Grupul mic, dar gălăgios, de opozanţi au ştiut să lanseze o campanie puternică, la scară naţională şi chiar internaţională, folosindu-se de mijloace moderne, precum internetul, şi să-şi exercite drepturile civile, apelând la Curţile de Judecată. „Alburnus Maior” a fost nevoită să formuleze o soluţie alternativă pentru bunăstarea comunităţii. Membrii săi susţin că mina de aur şi istoria acesteia pot deveni o atracţie turistică, mai ales că frumuseţea munţilor Apuseni nu a fost explorată comercial, iar extracţia aurului poate fi continuată cu metode tradiţionale fără cianură, într-un fel de muzeu viu al meseriei. Agroturismul ar asigura o viaţă mai bună pentru localnici şi în acelasi timp o continuitate spaţială şi culturală. „Chiar dacă pierdem, noi am câştigat deja lupta cu RMCG pe plan moral” spune Eugen David. Sărăcia si şomajul au făcut ca mulţi locuitori ai comunei să fie atraşi de compensaţiile băneşti, care în cazul proprietăţilor mai înstărite se ridică până la 100.000 de euro. Oamenii sau temut că vor rămâne fără locuri de muncă în 2007, când mina de stat, la care lucrează peste 500 de muncitori, se va închide. Angajaţii RMCG primesc salarii de 2-3 ori mai mari decât ar fi cele de la stat. Aceştia văd proiectul ca pe o singură alternativă pentru Roşia şi locuitorii ei. Răzvan Oprişa lucrează ca sofer pentru RMCG. El nu exprimă numai părerea lui atunci când spune: „Mulţi tineri lucrează pentru firmă şi toţi sperăm că proiectul va merge mai departe. Nu-i nimic de făcut aici, va trebui să plecăm dacă nu va fi aprobat”. O altă tânără, Mariana, care lucrează în birourile companiei, povesteşte cu entuziasm, despre schimbările din viaţă ei: „Acum, că am un salariu mai mare, am putu să facem împrumtu la bancă şi să ne cumpărăm 2 maşini. Nu înţeleg de ce se împotrivesc unii când
beneficiile sunt atât de clare. Tehnologia cu care se va lucra nu va pune în pericol mediu, care nici mie nu mi-ar plăcea să fie afectat, că doar traiesc aici.” Gabriel Resources Ltd., cel mai important acţionar in RMCG a sosit în România în anul 1995, interesat iniţial de posibilitatea extragerii aurului din cantităţi uriaşe de reziduuri (steril) rămase după ani de explorare. O examinare mai detaliată a solului arăta că există încă mult aur, care necesită însă o exploatare intensă de suprafaţă. Asupra începuturilor companiei planează o mulţime de suspiciuni, unele legate chiar de actule ei de naştere, un acord de asociere între Gabriel Resources (condusă atunci de controversatul om de afaceri Frank Timiş) şi Regia Autonomă a Cuprului Deva, a datat 4 septembrie 1995, cu o zi înainte ca Regia să publice un aununţ de licitaţii. 3 foşti directori ai regiei, se află, de altfel, sub urmărire penală la Parchetul General. În atenţia Parchetului se află şi Vasile Frank Timiş, a cărei imagine urmăreşte RMGC-ul chiar la 7 ani după ce potrivit actualei conduceri, a încetat orice fel de relatie între Timiş şi companie. „Până acum nimeni nu a dovedit că ar fi ceva în neregulă” a declarat Alan R. Hill, CEO Gabriel Resources, curând după numirea lui în acea vară. Relaxat
pe terasa hotelului său Alan R. Hill vorbeşte despre preocuparea noii
conduceri de a da un chip nou întrepriderii: unul de companie implicată, cu responsabilitate civică şi ecologică. Deocamdată, compania are o imagine proastă în rândul populaţiei, o presă proastă şi aproape un deceniu de aşteptare, timp in care a cheltuit 158 milioane dolari. De altfel, comapnia spune că nu mai are fonduri decât pentru a duce proiectul până la stadiul de aprobare/respingere. „E traumatic. Deschiderea primei mine bazată pe un studiu de impact de mediu din Peru a durat 2 ani şi 3 luni” se plânge Hill. Conducerea - schimbată pentru a opta oară la vârf de la creerea RMGC-ului acum 8 ani – admite că „nu s-au făcut unele lucruri care se puteau face”. Acum însă, după alinierea legislaţiei Româneşti de Mediu la cea Europeană, nu mai poate face decât un lucru: poate depune Studiul de evaluare a impactului asupra mediului, după indicaţiile emise deja de Ministerul de resort. Studiu care trebuie să demonstreze că proiectul îndeplineşte condiţiile de mediu din România şi din UE, e aşteptat în martie 2006. De indată ce va fi depus, Ministerul Mediului va organiza o dezbatere publică, urmată de un raport. Dezbaterea promite să pună la încercare nu numai compania, ci şi opozanţii proiectului. De fapt, întreaga societate românească îşi va testa capacitatea de a-şi rezolva lucid problemele.
Participanţii la dezbatere – printre ei şi Ungaria care a făcut demersuri la Parlamentul European pentru monitorizarea strictă a eventualului proiect – vor completa fişe riguros întocmite, în care îşi vor nota observaţiile pe rubrici, dar fiecare dintre acestea va fi analizată si semnată de un expert – explică ofocialii din minister. Rezultatul scontat: să cearnă observaţiile valide ale oponenţilor de simplele isterii sau zvonuri. Mai curând decât opţiuni, cazul Roşia Montană ne oferă o dilemă care trebuie rezolvată: Se poate lăsa o companie multi naţională să aibă grijă de viitorul pe termen lung al unei comunităţi (al mediului) chiar şi atunci când interesul comercial al companiei în zonă va fi epuizat în 20 de ani? Sau este mai înţelept să li se dea localnicilor posobilitatea de a exploata resursele naturale şi să li se încurajeze spiritul de iniţiativă? Oricare ar fi decizia, la capătul a 10 ani de aşteptări şi zbatere, răspunderea românilor nu se opreşte aici. Mulţi dintre susţinătorii proiectului cerd că Europa va sta cu ochii pe RMCG şi astfel se absolvă de orice responsabilitate. Directivele de mediu preluate de la UE cuvânt cu cuvânt, nu sunt încă suficiente. E nevoie ca opoziţia, Guvernul şi opinia publică să ia o decizie în cunoştiinţă de cauză, şi dacă va fi cazul, să monitorizeze atent derularea proiectului, să tragă la răspundere compania în caz că promisiunile sunt încălcate şi să vegheze împreună ca orice profit smuls pământului să se facă şi în interesul comunităţii. Informaţii privind fondul Proiectului Cianura şi extractia aurului Istoric Aurul este unul din cele mai grele metale, cu greutatea specific de 19,2 (adică de 19,2 ori mai greu ca apa). Aceasta permite aurului, când acesta apare ca pepite sau în particule de mărime rezonabilă, să fie recuperate utilizând gravitaţia drept mechanism de concentrare. Această tehnilogie face uz de caracteristica aurului de a fi foarte greu pentru a separa particulele de aur (obiectul cu o greutate specific mai mare), prin sedimentarea la fundul unui vas cu apă. Din timpuri străvechi, aurul alluvial care apare de-alungul albiilor râurilor a fost recuperate utilizând multe tehnologii gravitaţionale inovatoare. Acestea au inclus simpla spalare – unde nisipul şi pietrişul purtător de aur este spălat şi îndepărtat cu un saitroc, iar aurul este recuperat la fund într-o adâncitură, blana de oaie – unde particulele de aur sedimentează în lănă, sluişurile – unde aurul este captat de şipci de lemn şi alte dispozitive mai sofisticate. Civilizaţiile antice au găsit probabil sursa aurului aluvial, încă impregnat în
rocă, şi au inceput exploatarea subterană în filoanele cu conţinut ridicat de la Roşia Montană, cu 2000 de ani în urmă. Pentru aurul care a fost exploatat din roca dură, minereul a necesitat concasare şi măcinare, pentru a elibera particulele de aur înainte ca concentrarea gravitaţională să poată fi utilizată. Problema procedeelor gravitaţionale constă în faptul că acestea nu sunt oarte eficiente pe masura ce dimensiunea particulei de aur devine mai fină, iar pentru aurul foarte fin granulat pot să nu fie eficiente defel. Întrucât mare parte a aurului în lume apare ca particule foarte fine în rocă, nu au exista mijoloace eficiente de tratare a acestor minereuri. Ca exemplu, numai circa o treime a aurului din minereul cu continut scăzut prezent la Roşia Montană poate fi recuperat prin gravitaţie, iar acesta nu este suficient pentru a acoperi costurile de exploatare. Drept urmare, fără o metoda mai bună, Roşia Montană nu ar fi rentabilă. Limitările în metalurgia aurului s-au schimbat dramatic în 1884, cănd echipa scoţiană a doctorilor Robert şi William Forrest şi John MacArthur au descoperit că aurul şi arginutl ar putea fi dizolvate într-o soluţie diluată de cianură şi au dezvoltat aceasta într-un procedeu industrial. Aproape peste noapte, această metodă a revoluţionat industria extractivă a aurului. Prima instalaţie cu cianură a fost folosită la Martha Hill, în Noua Zeelandă, iar aceasta a fost rapid aplicată şi în Africa de Sud, Australia, America de Nord şi în alte părţi ale lumii. Procedeul cu cianură a permis multor zăcăminte mari, unele cunoscute de mult timp, să fie dezvoltate şi zone miniere complet noi au prins viaţă. Astăzi există peste 400 de mine importante de aur peste tot în lume, care folosesc procedeul cu cianură şi majoritatea ceor 2500 de tone de producţie mondială anuală este produsă prin această metodă.
Procesul tehnologic Aşa cum s-a menţionat anterior, principiile chimice ale procesului di cianurare nu s-au schimbat de când au fost descoperite, cu aproape 120 de ani în urmă. Minereul este măcinat sub formă de tulbureală fină, cianura diluată este amestecată cu tulbureala în tancuri, într-o perioadă de timp suficientă pentru dizolvarea aurului, în general circa 24 de ore, apoi aurul este îndepărtat din soluţie şi turnat în lingouri. În practică, procesul în sine este puţin mai complicat şi a a evoluat de-alungul anilor. În plus, pentru minereurile cu conţinut foarte scăzut este utilizat, de asemenea, un procedeu alternativ, denumit leşiere în grămadă, dar acest procedeu nu va fi discutat în acest articol. Încă de la începutul procesului cu cianură, aşa cum este şi acum situaţia, minereul este concasat si măcinat până la o consistenţă fină, pentru a permite soluţiei de cianură să
contacteze particulele minuscule de aur. Procedeele de sfârmare şi măcinare su devenit mai eficiente şi, în general, utilizează una sau mai multe trepte de concasare mai mari, urmate de măcinare cu bile de oţel într-o moară circulară rotativă, denumită moară cu bile sau SAG (măcinare semi-autogenă). Aceasta este aproape întotdeauna realizată cu apă, astfel încât consistenţa (şi aparenţa) este un noroi apos, care poate fi pompat la etapa următoare. Dacă există ceva aur grob în minereu acesta poate fi extras prin concentrare gravitaţională în acest punct al fluxului. După aceasta, aurul rămas este supus cianurării. Partea procesului care a suferit cea mai mare schimbare este aplicarea procedeului de cianurare. Timp de mulţi ani, soluţia de cianură era pur şi simplu amestecată cu tulbureala măcinată în tancuri mari de agitare, asigurându-se timpul necesar. Odată ce aurul a fost dizolvat, tulbureala era apoi filtrată, pentru a obţine o soluţi limpede, denumită Soluţie Bogată, şi un reziduu steril (ar putea fi aplicată o metodă alternativă de spălare a soluţiei purtătoare de aur din solide, care este cunoscută ca decantare în contra curent). Solidele erau apoi transportate sau repulpate şi pompate la iazul de decantare a sterilelor. Aurul din Solutia Bogată era precipitat prin adăugare de praf de zinc fin granulat, iar acest nămol negru purtător de aur era filtrat din soluţie şi topit în lingouri de aur. Acesta a fost cunoscut ca procedeul Merrill-Crowe. În ultima parte a anilor `70 , a început să-şi găsească aplicare un nou procedeu, cunoscut sub numele de cărbune în tulbureală (CIP) şi acesta, sau o simplificare aprocedeului denmit cărbune în leşie (CIL), a fost utilizat la proiectarea celor mai multe uzine noi în cursul ultimilor 20 de ani. În CIP, aurul este încă dizolvat în tancuri, ca şi în trecut. Totuşi, odată aurul dizolvat, soluţia nu este separată din tulbureală. În schimb, tulbureala este amestecată la o altă treaptă, un şir de tancuri CIP, în care este adăugat carbune granular activat. Datorită porozităţii ridicate a cărbnelui, aurul şi argintul sunt absorbite pe cărbune, cărbunele este apoi separat prin ciuruire şi, utilizând un proces special, metalele preţioase sunt stripate de pe cărbune într-o soluţie concentrată de aur, din care aurul este uşor recuperat şi turnat în lingouri. Carbunele este apoi reactivat şi recircuitat înapoi la tancurile CIP.
Miron cozma a declarat intr-o conferinta de presa din data de 20.11.2011 ca la Rosia Montana de fapt e vorba de exploatarea wolfram-ului, care are o valoare de 4 ori mai mare decat aurul. WOLFRÁM n. Metal dur, greu, de culoare albă, folosit la fabricarea filamentelor pentru becuri electrice și a oțelurilor speciale. /
