Opera dramatic Iona a lui Marin Sorescu a fost publicat în anul 1968 i pus în scen la Teatrul Mic din Bucureti în stagiunea 1968-1969. Aceasta, alturi de Paracliserul i Matca, formeaz trilogia Setea muntelui de sare, aprut în anul 1974. Este o pies modern, atât prin tem, cât i prin construcia subiectului i a personajului i prin numeroasele motive i simboluri prezente în textul ei. Modern este i viziunea despre lume prezent în aceast pies, care are rdcini mitice. Dovad este în primul rând tema acestei creatii, tem ce ine de enigma existenialist, li anume discut problema oomului fa în fa cu moartea, creia autorul îi d o rezolvare original, pornind de la l a cunoscutul mit biblic al lui Iona. Conflictul cu moartea se poate rezolva nu numai prin sinucidere (ceea ce se întâmpl în final), ci i prin revolta în faa condiiei umane, a propriului destin (aa cum se observ pe parcursul conflictului dramatic). Pe Sorescu îl preocup singurtatea fiinei care-i caut identitatea pierdut, dar i libertatea individului care i asum destinul, chiar dac este unul tragic. Conform mitului biblic din Vechiul testament, prezent în capitolul intitulat chiar Iona, acesta este trimis de Dumnezeu s-i propovduiasc cuvântul în cetatea Ninive, dar el se sustrage poruncii divine i fuge spre Tarsis cu ajutorul unei corbii. Iona I ona este aruncat de corbieri de pe puntea vasului, fiind considerat vinovat c mânia divin se abtuse asupra lor. Tot din porunc divin, este înghiit de un pete, în pântecele cruia cruia st trei zile i trei nopi, pân când este eliberat, ca dovad a iertrii lui în urma rugciunilor închinate lui Dumnezeu. Marin Sorescu folosete mitul doar ca un pretext pentru pentr u piesa lui. Iona din piesa sorescian nu se ciete, ci se revolt, iar personajul este desacralizat, mitul fiind reactualizat într-o perspectiv modern. Piesa Iona este strigtul disperat al insului solitar într-o zbatere permanent pentru regsirea identitii i a libertii. Totodat viziunea despre lume este una parabolic, metaforic i simbolic, manifetându-se între dou coordonate eseniale ale existenei umane: viaa i moartea. Viaa este limitat deoarece are, inevitabil, un sfârit, sugerat în oper printr-un univers închis i simbolizat prin burta petilor. În schimb, moartea, dei înseamn sfâritul vieii, reprezint în aceeai msur eternitatea, viaa de dincolo. De a ceea sinuciderea este modalitatea cea mai sigur de a te despovra de limitele existenei umane, de a-i dobândi libertatea. Viziunea despre lume se desprinde din subiectul operei, din faptele i atitudineapersonajului. atitudineapersonajului. Aceast viziune aparine nu atât autorului, cât mai ales personajului. Motivul fundamental este cel al singurtii omului în faa morii, pornind de la remarca filozofului german Nietzsche: Solitudinea m-a înghiit ca o balen. În primul tablou, Iona pescuiete aezat într=o imens gur de pete, în faa mrii. Visul lui este s prind petele cel mare, dar, precaut, îi ia acvariul, pentru ca, în caz de nevoie, s pescuiasc petii deja prini. Dei este entuziasmat de bogia mrii, constat c este izolat i încearc singur s se regseasc strigându-i numele, dar nici mcar ecoul nu-i rspunde. Tentat s-i depeasc propria condiie i obsedat s prind petele cel mar e, dar deziluzionat de nereuit, iona pescuiete în acvariu, fiind atras de nadele frumos colorate din care vrea s înghit mcar una. Nu reuete, îns el este înghiit de petele uria în gura cruia sttuse.
Aciunea celui de-al doilea tablou se petrece în interiorul Petelui I, în întuneric. Vrând s doarm, el îi d seama c a fost înghiit de un chit i face aluzie la mitul cunoscut. cunoscut. Iona mediteaz la posibilele soluii de a se salva, încercând, în primul rând, salvarea prin logos. Aa se explic faptul c vorbete despre progres, despre necesitaatea existenei unui grtar la intrarea în chit sau în orice suflet ori despre succesiunea genereiilor. Gândindu-se un moment la sinucidere ca posibil soluie de salvare, r enun apoi, întrucât âi d seama c el este primul pescar pescuit de chit. Încearc apoi s strpung pântecele petelui(zidul) cu un cuit pe care âl avea asupra lui, dar, devenind melancolic, se gândete s construiasc o banc de lemn în mijlocul mrii, simbol al stabilitii într-o lume l ume nesigur. Aciunea din tabloul al treilea se desfoar în interiorul Petelui II, care înghiise primul pete i î n care se afl o mic moar de vânt. Acum, personajul continu s dialogheze cu sine însui, referindu-se la relaiile interumane, la natere, de unde apare ideea dublului, a gemenilor. În scen îi fac apariia doi pescari, ducând fiecare o bârn î n spate. Iona pare s-i recunoasc, vorbete cu ei i le promite c, atunci când va ajunge înaintea lor acas, în sat, le va spune celor din familie c sunt bine, c se vor întoarce i ei acas. Cei doi dispar îns fr a rosti mcar un cuvânt, iar Iona, rmas din nou singur, spintec s pintec burta petelui mai întâi cu cuitul, apoi cu unghiile. Efortul este îns zadarnic, cci se trezete în b urta altui pete mai mare. În întunericul din interiorul petelui, îi vine în minte mama, creia, asemenea naufragiailor, încearc s-i trimit o scrisoare într=o bic de pete, rugând-o s-l mai nasc o dat, dar încercarea lui eueaz. Îi regsete îns propria scrisoare i o citete ca i cum ar veni din partea altcuiva. El mediteaz acum, în singurtate, la indiferena uman i îi exprim dorina de a vedea mcar un om (Mi-e dor s vd pe cineva mergând merg ând pe drum). La începutul tabloului al Iv-lea, eroul se afl într-o gur de grot, sprtura spr tura ultimului pete spintecat de Iona, din care nu iese, pentruu început, decât barba sa. Intuiete prezena mrii i a aerlui urat, de care se bucur. Iese din burta petelui, pete pe uscat, dar da r este dezorientat (încotro o veni casa mea!). reapar cei doi pescari, ca o dovad a existenei aceleiai umaniti, dar Iona, privind la orizont, nuu vede altceva decât un ir nesfârit de buri. Ca nite geamuri puse unul lâng altul!. De aceea, închis între toate aceste geamuri! se simte ca un Dumnezeu care nu mai poate înva! Prin rememorare personajul se întoarce ctre trecut prini, coal, locuri familiare, cutându-i astfel propria via, dar, descoperindu-i identitatea, realizeaz, implicit, i limitele existeniale, alegând ca soluie pentru ieirea din labirint partea cealalt, spre interior. Acest lucru nu este posibil decât prin moarte, prin sinucidere. Semnificative pentru viziunea asupra lumi i sunt scenele referitoare la înstrinarea eroului prin pierderea ecoului i cele din final, când este nevoit s se întoarc spre trecut pentru a-i descoperi identitatea.
Viziunea despre lumes este evident i în comportarea personajului, în dilemele pe care acesta le triete i, de aceea, conflictul dramatic este unul interior, bazat pe relaia dintre lumea luntric i cea exterioar, eroul oscilând între autodefinirea uneori grav, alteori ironic. Dei Iona are o identitate social (este pescar), el repr ezint o umanitate generic, pentru c este un personaj fr o anumit biografie, iar amintirile, zbuciumul i dilemele sale pot fi ale oricrui om. El este un om singur, care se zbate neputincios între limitele sale, specifice oricrei fiine umane, punând în discuie problemele grave ale existenei omeneti dorina de libertate i neputina realizrii ei, ansa i neansa, fericirea i nefericirea etc., - pe care le trateaz îns ca i când s-ar afla într-o situaie normal, dei se gsete într-o situaie limit, l imit, într-un spaiu închis, trind într-un permanent orizont al ateptrii. Replicile se succed în modul cel mai firesc, iar personajul trece cu dezinvoltur de l a o problem la alta. Cu toate acestea, Iona este un personaj tragic, care-i asum o asemenea condiie, încercând totui s-o depeasc. El contientizeaz limitele fiinei umane, dar nutrete sperana c tentativa de a trece peste ele îi va reui (Rzbim noi cumva la lumin!) De fapt, viziunea despre lume prezent în aceast pies de teatru este constituit dintr-o îmbinare de motive i de simboluri. Motivele spaiului închis, al labirintului i al sinuciderii se îmbin cu numeroase simboluri, cel mai semnificativ fiind cel al petelui despre care Mircea Eliade spunea: Nu e nicio îndoial c petele care îl înghite pe iona i pe ali eroi mitici simbolizeaz moartea: burta reprezint Infernul (...)A fi î nghiit înseamn deci a muri, a ptrunde în infern(..) Dar pe de alt parte, intrarea în burta monstrului înseamn i integrarea într-o stare performal embrionar. Petele este i simbolul fiinelor primare, al linitii, al tcerii (tace ca petele se zice în popor), fr a avea atribute umane. Un alt simbol este cel al pereilor de balen, a irului nesfârit de buri, despre care Valeriu Cristea crede c ar putea figura totodata trupul, trupul lui Iona, îngroat monstruos, dublat, triplat, etc., pentru a face i mai redutabil celebra temni a sufletului de care vorbeau anticii. Labirintul, i el un motiv i, implicit, un simbol al dramei, este, de fapt, drumul printre capcanele existenei, o odisee a întoarcerii ctre sine, ctre regsirea reg sirea propriului eu. Exist i alte simboluri care dau profunzime piesei. Astfel, apa, ca i marea, simbolizeaz si mbolizeaz libertatea, aspiraia spre libertate, spre un orizont nelimitat, dar reprezint i un ir deîntrerupt de capcane. Cuitul pe care-l folosete Iona pentru a iei din pete este simbolul libertii de aciune, iar grtarul este o form de selecie a lucrurilor i de protecie a eului. Zdrnicia gesturilor, existena unor iluzii dearte sunt sugerate de morile de vânt, pe când bârnele pe care pescarii le duc în spinare ne duc cu gândul la efortul lui Sisif. În schimb, banca pe care vrea s-o construiasc eroul în mijlocul mrii este semnul stabilitii, al siguranei.
Infinitatea de ochi din pântecele chitului reprezint pericolul permanent care îl pândete pe erou, iar o no natere devine unica posibilitate a lui Iona de a-i depi condiia anterioar, trecând într-o alt ipostaz, cea anterioar fiind ratat (Prima via, nu prea mi-a ieit ea). Interesant i specific teatrului modern contemporan este i realizarea personajului acestei drame. Privit în întregul ei, viziunea acestei piese este una mitic, simbolic i metaforic, dar i una tragi c în ceea ce privete destinul uman, în ciuda faptului c iona rmâne optimist atunci când afirm c Rzbim noi cumva!. Nu întâmpltor Marin Sorescu i-a subintitulat opera tragedie în patru tablouri.