Test de autoevalu are a
cunoştinţelor din modulul I
1. Pentru etimologia cuvântului "masaj", s- au propus următorii termeni: a. massein b. massor c. massesch d. massare e. massage 2. În lucrările scrise, pentru prima dată, termenul de masaj a fost folosit folo sit în anul: a. 1810 b. 1813 c. 1830 3. În lucrările scrise, pentru prima dată, termenul de masaj a fost folosit de către: a. Lepage, în lucrarea Cercetări istorice asupra medicinei me dicinei chineze b. Hyeronimus Mercurialis, Mercurialis, în lucrarea De arte gymnastica gymnastica c. Theodora Atanasiu, în lucrarea Masajul practic şi teoretic, general şi parţial 4. Părintele gimnasticii medicale şi masajului a fost: a. Hippocrate b. Galenus c. Avicena d. Herodicus din Lentini 5. În România, primul curs de masaj scris a fost elaborat de: a. Helmagiu în 1889 b. Adrian Ionescu în 1940 1940 c. Manga în 1885 17 176. 6. Completaţi definiţia clasică a masajului cu cuvintele care lipsesc: Masajul este …………………………………………… …………………………………………… a părţilor părţilor moi ale corpului, prin prin acţiuni …………………………………………….., în scop ……………………………… sau ………………………………………………..
7. Completaţi definiţia modernă a masajului cu cuvintele care lipsesc: Masajul constă în ………………………………………, ………………………………………, manuală, mecanică mecanică sau ………………………………….., metodică şi …………………………………………….., a scop igieni c (fi ziol ogic), unor procedee specifice asupra părţilor moi ale corpul ui , în scop ………………………………………….. şi terapeutic -recuperator
8. Obiectul de studiu al masajului este: a. menţinerea proprietăţilor funcţionale ale organismului b. omul şi modalităţile de acţionare prin intermediul cărora poate contribui la asigurarea unei stări de sănătate optime c. prevenirea c. prevenirea apariţiei apariţiei unor perturbări perturbări în funcţionalitatea funcţionalitatea organismului organismului d. tratarea unor afecţiuni 9. Contraindicaţ Contraindica ţiile totale şi definitive ale masajului sunt determinate de: a. unele îmbolnăviri sau tulburări uşoare sau trecătoare b. îmbolnăviri maligne maligne grave 10. Eşecul terapeutic poate avea următoarele cauze: a. aplicarea greşită a metodei b. aplicarea sa în cazul unei afecţiuni care nu prezintă indicaţii pentru această terapie c. lipsa de forţă şi mobilitate a mâinilor maseurului 11. În kinetoterapie kinetoterapie masajul se foloseşte: a. în cadrul secvenţelor alternante din şedinţa de exercitare
b. în şedinţe separate, independente c. doar pentru producerea unei stări de bine subiectului 12. După mediul folosit, masajul se clasifică în: a. manual b. uscat c. mecanic d. profund e. umed 13. După scopul urmărit, masajul se clasifică în: a. superficial b. igienic (fiziologic) c. profund d. profilactic e. terapeutic-recuperato
Test de autoevalu are a cunoştinţelor din modulul I I 1. Temperatura optimă în sala de masaj este de: a. 18-200 b. 20-220 c. 22-240 2. Intensitatea, ritmul şi numărul de repetări a procedeelor şi tehnicilor de masaj se stabilesc în funcţie de: a. vârsta pacientului b. scopul urmărit c. stilul maseurului d. sensibilitatea celui masat e. temperatura mediului ambiant f. apariţia durerii 3. Printre regulile de igienă privind aplicarea masajului se numără:
a. masajul terapeutic se aplică cu cel puţin o jumătate de oră înaintea me sei b. golirea, înainte de aplicarea masajului, a vezicii urinare şi colonului c. aplicarea masajului terapeutic numai dimineaţa d. aplicarea masajului igienic la 2-3 ore înainte sau după servirea mesei e. igiena corectă a corpului şi îmbrăcăminţii 4. După şedinţele de masaj lungi, cu efect calmant, relaxator, se recomandă: a. repaus b. exercţii fizice de înviorare c. exerciţii de respiraţie 5. Pentru a asigura progresivitatea aplicării procedeelor şi tehnicilor în cadrul şedinţei de masaj, şedinţa va începe cu: a. procedee şi tehnici mai vii, mai puternice, pentru a încălzi subiectul b. cu procedee simple, uşoare, suple, cu caracter de testare/examinare şi pregătitor 6. Alegeţi dintre afirmaţiile de mai jos pe cele care sunt adevărate : a. procedeele aplicate cu tehnici len te şi uşoare, scurtează durata masajului b. procedeele aplicate cu tehnici lente şi uşoare au efect calmant, liniştitor c. procedeele aplicate cu tehnici scurte, vii, executate cu intensitate crescută prelungesc durata şedinţei de masaj d. procedeele aplicate cu tehnici scurte, vii, au efect stimulator, excitant 7. Aparatele de percuţie se folosesc pentru a realiza: a. o compresiune mai eficientă a diferitelor zone b. stimularea sensibilităţii superficiale şi profunde c. relaxarea subiectului 8. În masaj se folosesc o serie de ingrediente în scopul: a. aromatizării corpului şi încăperii b. facilitării alunecării mâinilor pe piele c. obţinerii unor efecte terapeutice
vTest de autoevalu are a cunoştinţelor din modulul III 1. Examinarea subiectului în vederea aplicării masajului are următoarele funcţii: a. de diagnostic b. de evaluare a stării subiectului (momentane şi în timp) c. reglare a actului terapeutic 2. Care dintre reperele din prima coloană trebuiesc urmărite pentru a decela aspectele patologice din coloana a doua? Selectaţi cifrele corespondente şi transcrieţi -le în coloana a treia. Repere Aspecte patologice Corespondenţe 1. Culoarea 2. Temperatura 3. Grosimea 4. Mobilitatea ţesuturilor
5. Sensibilitatea a. Vitilogo b. Hipertrofie c. Inflamaţie d. Cianoză, e. Melanodermie, f. Tulburări circulatorii la nivelul extremităţilor g. Atrofie h. Eritem i. Fibroză j. Cicatrice aderentă k. Hiperestezie 3. În cadrul examinării pielii şi ţesutului conjunctiv subcutanat, convorbirea cu subiectul poate da informaţii despre: a. existenţa unor senzaţii de furnicături (parestezii) b. existenţa unor senzaţii de mâncărime (prurit) c. existenţa unei senzaţii de greutate, de tensiune, crampe d. caracteristicilor fenomenelor dureroase (ritmului inflamator sau ritmului mecani c) şi asupra eventualelor fenomene de blocajv4. Examinarea viscerelor abdominale se realizează ţinând cont de următoarele repere: Viscerul examinat Reper Corespondenţă 1. Ficat 2. Vezică biliară 3. Stomac 4. Splină 5. Colon 6. Intestin subţire a. se palpează în hipocondrul drept, în punctul lui Murphy b. se palpează sub marginea inferioară a grilajului costal drept c. se palpează în hipocondrul stâng d. se palpează pornind de la fosa iliacă internă dreaptă, urcând spre hipocondrul drept, până la unghiul hepatic, apoi spre unghiul splenic şi de acolo spre fosa iliacă internă stângă; e. se palpează ansamblul anselor în regiunea periombilicală f. se examinează prin palparea zonei epigastrice şi ombilicale 5. Examinarea palpatorie a ţesutului muscular poate da informaţii despre: a. existenţa unor hipertonii b. prezenţa tulburărilor circulatorii c. tulburări ale sensibilităţii superficiale d. existenţa unor induraţii sau fibroze e. existenţa unor hematoame 6. Examinarea vizuală a articulaţiilor poate da informaţii despre:
a. poziţia spontană a articulaţiei (antalgică sau prin deformare) b. existenţa unor nuclei de osificare (miozită osifiantă) c. modificări de volum 7. O membrană sinovială normală: a. nu poate fi percepută b. poate fi palpată printr -o abordare corectă 8. Examinarea sistemului nervos urmăreşte să obţină informaţii despre: a. existenţa edemelor b. existenţa eventualelor modificări de culoare ale pielii c. sensibilitate Temă de control : Realizaţi examinarea unu
39 5. Care sunt principalele tulburări ale sistemului neuro-muscular care pot fi prevenite prin aplicarea sistematică a masajului? 6. Care sunt principalele efecte pe care masajul igienic şi profilactic le are asupra funcţionalităţii aparatului cardio-vascular? 7. Care sunt efectele, demonstrate ştiinţific, ale masajului asupra viscerelor? 8. Care sunt efectele, demonstrate ştiinţific, ale masajului asupra muşchilor? 9. Care sunt efectele, demonstrate ştiinţific, ale masajului asupra sângelui? 10. Care sunt efectele, demonstrate ştiinţific, ale masajului asupra circulaţiei sanguine? 11. Care sunt efectele psihologice ale masajului, demonstrate ştiinţific? Test de autoevalu are a cunoştinţelor din mo dulul I V 1. Principalele scopuri în care se recomandă aplicarea masajului igienic sunt: a. menţinerea şi îmbunătăţirea stării de sănătate b. scăderea capacităţii funcţionale a organismului c. creşterea rezistenţei la efort d. călirea organismului e. scăderea rezistenţei la îmbolnăviri 2. Masajul igienic se recomandă a fi aplicat:
a. dimineaţa, cu tehnici executate în ritm viu, intensitate medie, durată scurtă b. seara, cu caracter relaxator, liniştitor, asociat cu baia călduţă c. seara, cu tehnici executate în ritm viu, intensitate medie, durată scurtă d. dimineaţa, cu caracter relaxator, liniştitor, asociat cu baia călduţă 3. La munte sau la mare, masajul poate fi asociat cu: a. baia de aer b. baia de soare c. băile în apa mării, râurilor, bazinelor d. baia de mulţime 4. Masajul umed poate fi aplicat folosind: a. mâinile bine săpunite b. un aparat de masaj c. o mănuşă sau perie specială d. piatra ponce 5. Funcţiile pielii care trebuie luate în considerare atunci când se aplică masajul igienic su nt: a. funcţia neurologică b. funcţia de emulaţie c. funcţia circulatorie la nivel periferic d. funcţia de excreţie e. funcţia de proiecţie 6. La nivelul pielii, masajul contribuie la: a. îmbunătăţirea troficităţii şi tonicităţii b. îmbunătăţirea puterii de contracţie c. îmbunătăţirea elasticităţii d. îmbunătăţirea sensibilităţii e. îmbunătăţirea mobilităţii articulare 7. Prin masajul igienic aplicat asupra sistemului neuro-muscular se contribuie la prevenirea apariţiei: a. fibrozărilor b. aderenţelor cicatriceale c. vergeturilor d. distrofiilor 8. Printre cele mai cunoscute efecte ale masajului asupra circula ţiei se numără: a. ameliorarea consistenţei b. punerea în mişcare a maselor de sânge periferic stagnat c. combaterea hipoesteziei d. deschiderea de noi capilare şi lărgirea celor deja deschise e. drenarea spaţiilor interstiţiale 9. Printre efectele demonstrate ştiinţific ale masajului asupra circulaţiei sanguine se numără: a. masajul creşte tensiunea arterială b. masajul scade tensiunea arterială c. masajul determină creşterea vitezei de circulaţie a sângelui 10. Alte efecte ale masajului demonstrate ştiinţific: a. randamentul unui muşchi obosit este mai mare după 5 minute de masaj decât după 5 minute de odihnă b. masajul determină scăderea volumului secreţiilor glandelor endocrine şi exocrine c. masajul prelungit creşte pragul sensibilităţii la durere d. masajul determină scăderea fluxului limfatic
e. masajul determină creşterea rezistenţei la oboseală
Test de autoevaluare al cunoştinţelor din modulul V 1. Se numesc principale sau fundamentale procedeele de masaj care: a. au efectele cele mai puternice asupra organismului b. nu pot li psi din aplicaţiile mai importante ale masajului c. sunt cel mai uşor de executat şi se învaţă cel mai uşor 2. Procedeele principale (fundamentale) de masaj sunt : a. presiunile b. efleurajul c. tapotamentul d. frământatul e. scuturăturile f. fricţiunile g. vibraţiile 3. Netezirea (efleurajul) se adresează în special: a. hipodermului b. tegumentelor c. muşchilor 4. Din punct de vedere al modului cum lucrează mâinile, netezirea are următoarele tehnici: a. neteziri simultane b. neteziri executate cu degetele c. neteziri executate cu faţa palmară sau dorsală a mâinii d. neteziri alternative 5. Din punct de vedere al sensului de ac ţionare, netezirea are următoarele tehnici: a. neteziri longitudinale b. neteziri lungi c. neteziri medii d. neteziri oblice e. neteziri circulare f. neteziri scurte g. neteziri transversal 6. Sensul în care se aplică netezirea este: a. cel al circulaţiei de întoarcere b. pe cap, gât şi ceafă - de la omoplaţi spre umeri şi cap c. pe membre - de la extremităţi spre rădăcini
7. Fricţiunea are cel mai puternic efect : a. de decontracturare b. analgezic c. de stimulare psihică 8. Din punct de vedere al sensului de execuţie, care respectă particularităţile anatomice ale diferitelor părţi ale segmentelor sau regiu nii, fricţiunea are următoarele tehnici: a. fricţiuni cu marginea cubitală a mâinii b. fricţiuni circulare, elipsoidale (concentrice sau excentrice) c. fricţiuni în zig-zag d. fricţiuni cu pumnul închis e. fricţiuni liniare 9. Din punct de vedere metodic, fricţiunea are următoarele tehnici: a. fricţiuni în cle şte b. fricţiuni simple c. fricţiuni combinate d. fricţiuni cu nodozităţile degetelor 10. Printre indicaţiile metodice recomandate pentru aplicarea fric ţiunii se numără: a. se recomandă dozarea intensităţii în funcţie de sensibilitatea pielii ş i a celorlalte ţesuturi b. fricţiunea circulară se realizează numai în sensul mişcării acelor de ceasornic c. sunt permise mişcări "pe sărite" d. după un număr oarecare de mişcări pe loc, mâna se deplasează în imediata vecinătate, continuând prelucrarea 11. Frământatul se caracterizează prin : a. acţiuni de împingere şi tragere a mâinilor, pe suprafeţe mai mult sau mai puţin întinse ale pielii, cu o anumită apăsare (presiune) şi cu un anumit ritm, variabil, în funcţie de necesităţi b. presarea ţesuturilor moi subcutanate pe ţesuturile profunde sau pe un plan dur (osos sau cartilaginos) şi deplasarea lor, în limita elasticităţii proprii c. prinderea muşchilor şi a altor ţesuturi profunde, ridicarea lor atâ t cât le permite elasticitatea proprie şi stoarcerea, prin comprimare sau prin presiuni pe planul profund 12. Frământatul în brăţară se aplică : a. pe regiunile întinse şi plane b. la nivelul membrelor c. la nivelul abdomentului 13. Printre indicaţiile metodice privind aplicarea frământatului se numără: a. pentru evitarea oboselii, maseurul va lucra folosindu-şi totdeauna mâinile alternativ b. forţa de apăsare (presiune), poate fi mică şi mijlocie, după volumul şi rezistenţa muşchilor c. după fiecare mişcare de frământat, presiunea slăbeşte şi muşchiul se relaxează 14. Tapotamentul este procedeul cu cel mai puternic efect: a. stimulativ b. antalgic c. sedativ 15. Tapotamentul percutat se execută: a. cu faţa palmară a degetelor şi palmelor care cad moi, uşoare, alternativ sau simultan b. cu vârfurile degetelor care cad tangenţial pe suprafaţa pielii c. cu degetele care cad perpendicular pe suprafaţa de prelucrat
d. cu vârfurile degetelor, uşor îndoite, mişcarea pornind din articulaţia pumnului, simultan dar, mai ales, alternativ, în ritm viu 16. Printre indicaţiile metodice pentru aplicarea tapotamentului se numără : a. când se lucrează circular, tapotamentul se va realiza într -un sens, apoi în celălalt, mâinile executând aceeaşi mişcare când se masează părţi simetrice ale corpului b. pe regiunea abdominală se aplică numai tapotamentul bătătorit cu palma în căuş c. în tapotament, intensitatea rezultă, mai mult, din greutatea degetelor şi mâinii, decât din contracţia activă a muşchilor d. pentru a acoperi o suprafaţă cât mai mare se poate folosi baterea cu pumnul şi treimea inferioară a antebraţului (pentru fese + coapse) 17. Procedeele secundare de masaj sunt : a. vibraţiile b. presiunile c. cernutul şi rulatul d. tapotamentul e. tensiunile şi tracţiunile f. scuturăturile g. fricţiunea h. pensările şi ridicările de muşchi 18. Cernutul şi rulatul se aplică: a. după terminarea şedinţei de masaj b. numai în cazul masajului relaxator c. după procedeele de frământat şi t apotament, în masajul stimutativ d. după neteziri sau fricţiuni, în masajul relaxator 19. Presiunile : a. constau din mişcări oscilatorii mai ample, executate ritmic, cu segmente de membre, cu membrele în întregime, sau cu corpul întreg b. în masajul gener al, întăresc acţiunile procedeelor de netezire, fricţiune, frământat, cu care se asociază c. se execută, de obicei, la sfârşitul masajului segmentar sau articular d. se asociază cu vibraţiile şi trepidaţiile 20. Tracţiunile şi tensiunile : a. se execută, de obicei, la sfârşitul ma sajului segmentar sau articular b. se aplică, mai ales, pe spate, paravertebral (la tineri şi adulţi sănătoşi) c. acţionează, îndeosebi, asupra articulaţiilor şi ţesuturilor periarticulare d. contribuie la prevenirea şi combaterea redorilor, a îngroşărilor patologice a ţesuturilor periarticulare, a modificărilor artrozice
Test de autoevaluare al cunoştinţelor din modulul V I 1. Efectele reflexe ale masajului: a. se obţin atunci când acţiunea masajului se exercită nemijlocit asupra pielii şi ţesuturilor
de la suprafaţa corpului b. se obţin sub acţiunea mecanică a procedeelor şi tehnicilor de masaj c. rezultă din efectele fiziologice ale masajului şi din schimbările produse de acestea în sistemul hormonal şi nervos 2. Efectele relaxatoare (calmante) ale masajului : a. corespund unor acţiuni locale, reduse ca întindere şi intensitate b. sunt reacţii lente, care se produc încet, în mod secundar, fie în regiunea masată, fie în profunzime sau la distanţă c. constau în încetinirea, r educerea intensităţii sau chiar oprirea unor procese sau fenomene 3. Căile prin care se obţin efectele masajului asupra organismului sunt : a. mecanică b. reflexă c. imediată d. generală 4. Pe cale mecanică, netezirea (efleurajul): a. acţionează direct asupra vaselor de sânge superficiale b. acţionează direct asupra circulaţiei profunde c. determină exfolierea celulelor cornoase de la nivelul stratului disjunct d. declanşează reflexul axonic antidronic, cu efect vasodilatator 5. La nivelul pielii, efleur ajul determină : a. activarea secreţiei de sebum b. inhibarea contracţiei muşchilor erectori ai firelor de păr c. deschiderea canalelor secretorii ale glandelor sudoripare 6. Fricţiunea determină producerea următoarelor efecte : a. creşterea elasticităţii ţesuturilor asupra cărora se aplică b. îmbunătăţirea capacităţii de regenerare şi cicatrizare a ţesuturilor c. menţinerea supleţii şi rezistenţei reţelei arteriale şi vasculare d. inhibarea contracţiei musculare 7. Fricţiunea are următoarele valenţe profil actice: a. previne staza sanguină şi limfatică b. previne întinderile sau smulgerile apărute de obicei la nivel tendino -muscular c. previne depunerile abundente de minerale care duc la îngroşarea fibrelor elastice 8. Atunci când tehnicile de fricţiune se execută într -un ritm lent, prelung şi profund, au drept rezultat : a. scăderea sensibilităţii locale b. creşterea încordării nervoase generale c. reducerea oboselii musculare 9. Printre efectele pe care frământatul le are asupra organismului se numără : a. stimularea deschiderii capilarelor de reze rvă şi a capilariolelor b. acumularea produşilor toxici ai metabolismului (a substanţelor de uzură) c. stimularea proprietăţilor funcţionale ale muşchilor d. scurtarea în timp a barierei de instalare a oboselii 10. Tapotamentul : a. mobilizează lipidele din adipocite b. scade afluxul de sânge spre zona masată c. determină, în timp, scăderea sensibilităţii dureroase d. contribuie la creşterea tonusului muscular
11. Vibraţiile au următoarele efecte: a. calmante, relaxatoare b. decongestive c. de împiedicare a depozitării adipocitelor şi de mobilizare a acestora din straturile adipoase subcutanate d. de mobilizare mai eficientă a unităţilor motorii 12. Hiperemia cutanată determinată de aplicarea masajului se produce prin următoarele mecanisme: a. eliberarea de histamină, care produce vasodilataţia vaselor mici de sânge b. eliberarea de serotonină, care produce vasodilataţie la nivelul muşchilor scheletici c. eliberarea de kinine plasmatice, cu cel mai puternic efect vasodilatator d. creşterea uşoară a hemoglobinei, precum şi a numărului de hematii, leucocite 13. Printre efectele masajului asupra pielii se numără: a. îmbunătăţirea consistenţei şi legăturilor cu straturile profunde, a elasticităţii şi mobilităţii b. resorbţia şi scăderea depozitelor de ţesut adipos c. deschiderea canalelor de excreţie ale glandelor d. îmbunătăţirea funcţiei de termoreglare 14. Printre efectele masajului asupra şesutului conjunctiv se numără: a. îndepărtarea celulelor cornoase pe cale de d escuamare b. întreţinerea elasticităţii şi supleţii elementelor care favorizează mişcările corpului c. creşterea tonusului şi rezistenţei elementelor cu rol de fixare şi protecţie a ţesuturilor şi organelor 15. La nivelul muşchilor masajul are următoarele efecte: a. creşterea tonusului şi rezistenţei elementelor cu rol de fixare şi protecţie a ţesuturilor şi organelor b. îmbunătăţirea proprietăţilor funcţionale, prin creşterea excitabilităţii, conductibilităţii şi contractilităţii c. stimularea impulsului motor şi creşterea capacităţii de contracţie d. inhibarea proceselor metabolice 16. Asupra articulaţiilor masajul are următoarele efecte: a. refacerea rezervelor de glicogen b. prevenirea şi combaterea aderenţelor, retracţiilor, redorilor c. stimularea reacţiilor neurovegetative d. resorbţia sau împingerea în circulaţia generală a revărsatelor articulare sau a infiltratelor patologice 17. Asupra circulaţiei sângelui şi limfei masajul are următoarele efecte: a. accelerarea circulaţiei sângelui şi limfei din vene şi capilare b. exercitarea mecanică a pereţilor vaselor c. favorizarea acumulării de lichide în vasele limfatice ş i în spaţiile intercelulare d. diminuarea congestiilor şi stazelor din ţesuturi şi organe 18. Asupra sistemului nervos masajul are următoa rele efecte: a. mărirea sensibilităţii, conductibilităţii şi reactivităţii nervilor b. influenţarea secreţiilor hormonale din piele şi ţesutul conjunctiv subcutanat c. diminuarea sau inhibarea sensibilităţii, conductibilităţii şi reactivităţii nervilor d. determinarea unor reacţii complexe în domeniul senzitiv, în cel motor şi în cel trofic
Test de autoevaluar e al cu n oştinţelor din modulul VI I 1. Pentru masajul spatelui poziţia recomandată pentru subiect este: a. în decubit ventral, cu membrele superioare flectate şi fruntea sprijinită pe partea dorsală a mâinilor b. în aşezat călare pe un scaun cu spătar, cu antebraţ ele sprijinite pe spătar şi fruntea sprijinită pe partea dorsală a mâinilor c. în decubit ventral, cu membrele superioare întinse pe lângă corp şi capul răsucit într -o parte 2. Masajul spatelui începe: a. din regiunea lombară b. din regiunea sacrală c. de la nivelul lojelor renale 3. Pentru a creşte presiunea exercitată asupra suprafeţelor în care ţesuturile moi sunt bine reprezentate se foloseşte: a. tehnica mână după mână b. tehnica mână peste mână c. tehnicile scurte, în care mâinile lucrează altern ativ 4. La nivelul spatelui, fricţiunea cu partea cubitală a mâinii se foloseş te: a. în jurul omoplaţilor b. în spaţiile intercostale c. în spaţiile intervertebrale 5. Pentru masajul regiunii fesiere se folosesc: a. tehnici aplicate cu suprafaţă mică de contact pe suprafaţă mică b. tehnici aplicate cu suprafaţă mare de contact pe suprafaţă mare c. tehnici puternice, asociate cu presiuni progresiv crescătoare 6. Pentru a mări suprafaţa pe care se acţionează, la nivelul regiunii fesiere, tapotamentul se realizează: a. folosind tehnica mână peste mână b. folosind tehnica de tocat cu partea cubitală a pumnului, la care se adaugă ş i o parte din antebraţ c. folosind tehnica de tocat cu partea cubitală a mâinii, cu degetele depărtate 7. Tehnicile de tapotament se execută puternic la nivelul: a. părţii posterioare a coapsei b. părţii latero-interne a coapsei c. în spaţiul popliteu 8. Masajul gambei pe partea posterioară se efectuează: a. din decubit ventral, cu genunchiul uşor flectat şi cu piciorul în uşoară flexie plantară b. din aşezat, cu genunchiul flectat şi talpa în sprijin pe banchetă c. din decubit ventral 9. La nivelul piciorului, efleurajul se aplică: a. începând de la degete spre călcâi 86 b. începând de la călcâi spre degete c. transversal faţă de axul piciorului
10. La nivelul gambei, masajul se aplică: a. acoperind toată partea posterioară b. acoperind toată partea anterioară c. acoperind partea latero-externă d. acoperind partea latero-internă c. acoperind creasta tibială 11. Pe genunchi se folosesc următoarele procedee de masaj: a. efleurajul b. fricţiunea c. frământatul d. tapotamentul e. vibraţiile 12. Rulatul şi cernutul musculaturii coapsei se execută: a. din decubit dorsal, cu membrele inferioare întinse b. din decubit ventral, cu membrul inferior flectat din şold şi genunchi şi cu talpa în sprijin pe banchetă c. din decubit dorsal, ducând membrul inferior întins la verticală 13. Pentru executarea masajului pe membrele superioare, poziţia potrivită este : a. culcat-rezemat pe bancheta de masaj b. aşezat pe un scaun c. aşezat-rezemat d. poziţia cea mai comodă, mai stabilă şi care să permită uşor accesul la segmentul pe care trebuie să îl masăm 14. La nivelul mâinii, fricţiunea se execută: a. liniar pe partea dorsală b. circular pe partea dorsală c. liniar pe partea palmară d. circular pe partea palmară 15. La nivelul antebraţului, fricţiunea se execută: a. liniar în lungul tendoanelor b. circular în jurul tendoanelor c. liniar pe muşchi d. circular pe muşchi 16. La nivelul braţului, tapotamentul se aplică: a. folosind tocatul cu partea cubito- palmară în lungul braţului b. folosind tocatul cu partea cubito-dorsală în lungul braţului c. folosind tocatul cu partea cubito- palmară pe umăr d. pe partea internă a braţului 17. Efleurajul aplicat la nivelul umărului: a. acoperă doar deltoidul b. se prelungeşte în faţă spre torace, în sus spre gât şi în spate spre omoplaţi c. va fi aplicat concomitent şi în spaţiul subaxilar 18. La nivelul peretelui toracic, frământatul se aplică: a. asupra muşchilor intercostali b. asupra muşchilor pectorali c. evitând regiunea mamară d. folosind priza părţile cubitale ale mâinilor e. folosind priza între police şi celelalte degete 19. Pentru masajul peretelui abdominal se recomandă:
a. poziţionarea subiectului în decubit dorsal 87 b. poziţionarea subiectului în decubit dorsal, cu membrele inferioare flectate din şold şi genunchi şi tălpile în sprijin pe banchetă c. prelungirea cât mai mult a mi şcărilor, deoarece este vorba despre tra see scurte d. folosirea bătătoritului cu palma în căuş 20. Pentru masajul capului se folsesc: a. efleurajul b. fricţiunea c. frământatul d. tapotamentul e. vibraţiile f. tracţiunile şi scuturăturile 21. La n ivelul capului, efleurajul: a. se aplică începând din regiunea frunţii fie spre creştet şi ceafă, fie pe părţile laterale b. se aplică începând din mijlocul frunţii spre tâmple c. se aplică începând din creştet spre părţile laterale d. se aplică începând din creştet spre ceafă e. se aplică începând din creştet spre frunte f. folosind tehnica în pieptene 22. La nivelul feţei, efleurajul se aplică: a. pe frunte, începând din părţile laterale spre centru b. începând de la ureche spre bărbie şi colţurile gurii c. de la menton spre urechi d. de la menton spre unghiul extern al ochilor e. de la menton spre unghiul intern al ochilor 23. Masajul părţii anterioare a gâtului constă în: a. efleuraj uşor, aplicat începând de la stern şi clavicule spre bărbie b. efleuraj uşor, aplicat începând de la bărbie şi mastoidă spre stern şi clavicule c. frământat în lungul sternocleidomastoidienilor şi a marginii libere a trapezilor d. vibraţii asociate cu uşoare presiuni 24. Pentru masajul cefei se recomandă: a. prelungirea cât mai mult a mi şcărilor, deoar ece este vorba despre trasee scurte b. începerea mişcărilor din spaţiul interscapular şi continuarea lor spre zona occipitală c. începerea mişcărilor de deasupra inserţiilor muşchilor cefei pe osul occipital, continuarea lor de o parte şi de alta a liniei mediane şi coborând până la baza gâtului, între omoplaţi şi spre umeri d. asocierea frământatului cu fricţiunea pe părţ ile superiare ale trapezilor 25. În timp, privitor la ordinea de abordare a regiunilor corpului în timpul aplicării masajului general extins, au existat următoarele opinii: a. membre superioare sau membre inferioare, spate, abdomen, torace b. partea anterioară a corpului, apoi partea posterioară c. partea posterioară a corpului (spate, regiunea fesieră, coapsa şi gamba stângă , coapsa şi gamba dreaptă), apoi partea anterioară ( piciorul, gamba, genunchiul, coapsa membrului inferior drept, apoi piciorul, gamba, genunchiul, coapsa membrului inferior stâng, peretele abdominal, peretele toracic, membrul superior drept (degete, mână, antebraţ, umăr) şi membrul superior stâng), cap şi ceafă d. cap, ceafă, spate, membre inferioare pe partea posterioară, membre inferioare pe partea anterioară, abdomen, torace, membre superioare
e. partea posterioară (gambe, coapse, fese, spate, ceafă), partea anterioară (picioare, gambe, coapse, perete abdominal, perete toracic), membre superioare, cap 26. Printre modalităţile de reducere a duratei masajului general, se numără: a. nemasarea unor regiuni sau segmente ale corpului b. aplicarea masajului doar la n ivelul spatelui şi al părţii anterioare a trunchiului 88 c. renunţarea la unele procedee sau la unele tehnici din cadrul procedeelor d. combinarea între ele a unor procedee de masaj e. masarea membrelor inferioare doar pe partea poposterioară f. masarea membrelor pe toată întinderea lor
Test de autoevaluare al cunoştinţelor din modulul VII I 1. Printre avantajele folosirii automasajului se numără: a. nu se apelează la altă persoană b. sunt părţi ale corpului care nu pot fi atinse sau masate corespunzător c. poate fi folosit de oricine, indiferent de vârstă şi sex, fără o pregătire specială d. poziţiile din care se execută sunt foarte confortabile e. poate fi aplicat oricând şi oriunde 2. Printre dezavantajele folosirii automasajului se numără: a. pot fi folosite atât procedeele fundamentale cât şi cele ajutătoare, pe toate regiunile corpului b. mâinile obosesc repede, presupunând un oarecare efort fizic dar şi încordarea atenţiei c. poziţiile din care se execută nu sunt foarte confortabile d. nu toate procedeele şi tehnicile de masaj pot fi aplicate pe toate regiunile 3. Poziţiile pentru aplicarea automasaju lui trebuie alese astfel încât să respecte următoar ele recomandări: a. să asigure stabilitatea corpului b. să nu se abată de la aliniamentul corect al corpului c. să facă accesibile regiunile pe care se doreşte executarea automasajului d. să permită aplicarea celor mai importante procedee şi tehnici 4. Ca şi orientare metodologică generală, ordinea de abordare a regiunilor în cadrul automasajului este : a. membrele inferioare, pe segmente sau pe toată întinderea lor, regiunea spatelui, peretele abdominal şi cel toracic, membrele superioare, ceafa b. una dintre regiunile trunchiului, spatele, toracele sau abdomenul, membrele inferioare sau superioare 5. Acţiunea automasajului asupra organismului poate fi întregită folosind: a. executarea unei serii de mişcări active simple, din articulaţiile vecine cu regiune a masată b. asocierea automasajului cu băi de aer şi lumină, de soare şi de apă c. masajul aplicat de un specialist 6. La încheierea şedinţei de masaj şi uneori chiar în timpul executării lui se recomandă: a. efectuarea unor mişcări de respiraţie
b. efectuarea unor mişcări de relaxare c. consumul de apă, pentru a preveni dezhidratarea d. aplicarea de creme, pentru a proteja pielea 7. Persoanelor în vârstă li se recomandă: a. să nu folosească automasajul b. evitarea eforturilor prea mari în ceea ce priveşte aplicarea automasajului c. aplicarea automasajului din poziţii incomode (mai ales cu capul în jos) d. folosirea automasajului doar în scop terapeutic e. durata de aplicare a automasajului să nu fie prea lungă 8. Poziţiile recomandate pentru aplicarea automasajului piciorului şi gambei sunt: a. aşezat, cu genunchiul uşor flectat şi cu trunchiul mult aplecat înainte b. aşezat, cu piciorul sprijinit pe genunchiul/coapsa membrului inferior opus c. stând, cu talpa piciorului de masat sprijinită pe un plan mai ridicat 9. La nivelul piciorului, trac ţiunile, tensiunile şi scuturăturile: a. nu se pot executa b. se execută fixând cu o mână articulaţia glez nei şi acţionând cu cealaltă cu priză la nivelul gambei 100 c. se execută fixând cu o mână articulaţia gleznei şi acţionând cu cealaltă cu priză la nivelul degetelor 10. Automasajul gambei se poate executa: a. începând cu partea anterioară şi continuând cu partea posterioară b. începând cu partea anterolaterală şi continuând cu cea posterioară c. masând simultan ambele părţi 11. La nivelul gambei, tensiunile şi tracţiunile : a. se execută cu genunchiul flectat, talpa sprijinită şi cu mâna care acţionează, pe genunchi b. nu se pot executa c. se execută fixând cu o mână articulaţia gleznei şi acţionând cu cealaltă cu priză la nivelul gambei 12. După automasajul genunchiului se recomandă: a. efectuarea unor mişcări de respiraţie b. executarea câtorva mişcări de flexie-extensie c. acoperirea genunchiului cu o pătură 13. Automasajul coapsei: a. se execută din aşezat, pentru partea anterioară şi laterală b. se execută dinspre regiunea inghinală spre genunchi c. se execută din poziţia stând depărtat, cu genunchiul flectat şi cu talpa sprijinită pe un scăunel, pentru partea posterioară 14. Automasajul membrelor inferioare se poate termina cu: a. aplicarea de tracţiuni şi tensiuni b. exerciţii active de pendulare, executate din articulaţia şoldului c. aplicarea de scuturături puternice, cu scop relaxator 15. Pentru a acoperi o suprafaţă cât mai mare din regiunea spatelui: a. se folosesc frecvent şi tehnicile aplicate cu partea dorsală a mâinii b. se lucrează cu câte o mână peste umărul de partea opusă c. se lucrează cu mâna de partea opusă trecând peste piept 16. La nivelul peretelui abdomi nal, frământatul: a. se realizează prin prinderea, ridicarea, stoarcerea ş i presarea muşchilor pe planurile
profunde b. se adresează cutelor de piele şi ţesuturi subcutanate c. se execută tangenţial la suprafaţa automasată 17. La nivelul peretelui toracic, tehnicile de tapotament: a. nu se execută b. se execută lucrând simetric, cu fiecare mână pe partea respectivă c. se execută cu o singură mână pe partea opusă a toracelui 18. În cadrul automasajului mâinii, frămâ ntatul: a. se execută folosind strângeri ale părţii cărnoase a degetelor între police şi index b. se execută folosind strângeri ale muşchilor tenari şi hipotenari între police şi falanga medie a indexului flectat c. nu se execută d. se execută folosind un fel de rulat-scuturat al mâinii care este s prijinită pe partea sa cubitală 19. La nivelul antebraţului, în cadrul automasajului, rulatul : a. nu se poate executa b. se execută din poziţia cu antebraţul sprijinit pe masă 20. Pentru automasajul braţului se recomandă următoarele poziţii : a. aşezat, cu trunchiul uşor înclinat înainte şi răsucit spre partea pe care dorim să o masăm b. stând, cu membrul superior atârnat liber în jos şi spre înainte, puţin depărtat de trunchi 101 c. stând, cu membrul superior în abducţie orizontală 21. În cadrul automasa jului umărului, tehnicile de tapotament : a. nu se execută b. se aplică numai atunci când umărul este suficient de musculos c. se aplică folosind tehnicile specifice pentru suprafeţ e delicate 22. Pentru automasajul cefei se recomandă: a. poziţia de stând sau aşezat, cu capul uşor înclinat înainte (eventual sprijinit ) b. poziţia de aşezat rezemat c. asocierea de mişcări ale capului şi gâtului şi respiraţii adânci
