TRATATUL DE LA VERSAILLES ( 28 iunie 1919 )
Sistemul de la Versailles: 28 iunie 1919, tratatul cuprindea 440 articole. Hotrârile importante erau luate de: Georges Clemenceau, George David Lloyd, Woodrow Wilson, Wilson, Vittorio Emanuele E manuele Orlando. Cei patru au împrit î mprit statele participante în: y
y
y
puterile învingtoare beligerante: Frana, Anglia, Italia, S.U.A., Japonia Japonia (beneficiau de dreptul de a fi prezente în toate comisiile i la toate întrunirile) state beligerante: Belgia, Be lgia, Cehoslovacia, Grecia, Finlanda, Polonia, Portugalia, România, Serbia; din afara Europei: E uropei: Brazilia, dominioanele dominioanele engleze, India, Cuba, China, etc. Acestea aveau dreptul de a participa numai în chestiuni care le priveau în mod direct. rile care rupeser relaiile diplomatice cu Quadrupla Alian, statele neutre i cele în curs de formare. Puteau participa doar la edinele ce le priveau direct. Aveau dreptul de a-i expune dezideratele în scris. România, Iugoslavia, Iugoslavia, Cehoslovacia i Polonia se vedeau silite sa accepte condiiile tratatului de pace fr a fi consultate.
În urma tratatului:
y
Frana primea Alsacia i Lorena. Belgia primea Eupen, Malmedy Mal medy i Moresnet. Polonia Polonia primea teritoriile t eritoriile ocupate de germani (pri (p ri mari din provinciile Posen (Poznan) (Poznan) i Prusia de Vest) ; o parte a Sileziei Sile ziei Superioare. Danemarcei îi revine Schleswig-ul de Nord, N ord, în urma plebiscitului din 1920.
y
Cehoslovacia Cehoslovacia primeste o parte din Silezia Superioara.
y
y
y
y
Germania renuna la Memel; recunoate independena Belgiei, Cehoslovaciei, Poloniei, Poloniei, i i Austriei
y
y
y
Danzig (Gdansk)se transform într-un ora liber sub jurisdicia Societii Naiunilor Regiunea Saar intra sub jurisdicia Societii Naiunilor pentru o perioad de 15 ani. Malul stâng al Rinului ramâne ocupat de trupele Antantei.
Desfaurare i consecine: De pe 12 ianuarie pîn pe 28 iunie 1919, are loc la Paris Conferina de pace care adun delegaii din aproximativ treizeci de ri. Nu au fost invitai nici reprezentanii statelor învinse, nici cei ai tinerei Republici a sovietelor. Ca i în 1815, era vorba de reconstrucia Europei i, ca în 1815, trebuiau gsite bazele acestei reconstrucii. Sau devine repede evident faptul c opiniile învingtorilor sînt radical diferite. Organul principal de decizie este ÄConsiliul celor patru", din care, începînd de pe 24 martie, fac parte francezul Clemenceau, britanicul Llyod George, italianul Orlando i preedintele Statelor Unite, Woodrow Wilson, venit personal la Paris pentru a apra principiile Änoii sale diplomaii".Formulate înc din ianuarie 1918, într -un mesaj adresat Congresului Statelor Unite (care enumera cele Ä14 puncte" faimoase pe care va trebui s se sprijine viitoarea pace), tezele lui Wilson afirm într-un mod cu totul nou dreptul popoarelor la autodeterminare i preconizeaz abandonarea diplomaiei secrete, libertatea mrilor, dezarmarea, Ägaraniile mutuale de independen politic i integritate teritorial",toate acestea în cadrul unei ÄLigi a N aiunilor". Discursul lui Wilson prelua multe dintre principiile progresiste care fuseser folosite pentru reformele interne din SUA i le transpusese în politica extern: libertatea comerului, tratatele deschise, democraia i autodeterminarea. Discursul celor 14 puncte a fost singura declaraie oficial prin care un participant la conflagraia mondial îi recunotea public obiectivele participrii la rzboi. Ali participani la rzboiul mondial au oferit cel mult indicaii cu privire la obiectivele lor în conflagraie, adevratele motive, precum ocuparea de teritorii inamice, neputând fi declarate public. Discursul era, de asemenea, un rspuns la Decretul asupra pcii al lui Vladimir Ilici Lenin din octombrie 1917, care propunea o retragere imediat a Rusiei din rzboi, o pace democratic i dreapt, care nu implica anexri teritoriale. Decretul lui Lenin avea s duc la semnareaTratatului de la Brest-Litovsk din 3 martie 1918.
Dintre cele 14 puncte, 8 trebuiau s fie considerate obligatorii spre a fi înfptuite, iar celelalte erau considerate specifice, nuanând c s-ar Äcuveni´ realizate, fiindc, dup prerea preedintelui american, nu erau absolut indispensabile. 1. Primul din cele paisprezecece puncte, proclamate la 8 ianuarie 1918, prevedea c în viitor "nu vor mai exista acorduri internaionale private de niciun fel, ci doar convenii de pace publice, încheiate deschis". Astfel, scopul clar al acestui punct este de a interzice tratatele secrete sau anumite seciuni secrete ale unor tratate, iar, în viitor, fiecare tratat trebuind s fac parte din legile internaionale, pentru c, altfel, orice tratat secret tinde s submineze soliditatea întregii structuri a conveniilor internaionale, care este propus s fie construit¶¶. 2. Punctul al 2-lea, referitor la navigaia maritim liber, trebuie îneles împreun cu punctul al paisprezecelea (care propune constituirea unei Ligi a Naiunilor), navigaia pe mri urmând s fie practicat astfel: liber în timpul unei pci generale, sub controlul Ligii Naiunilor pentru impunerea conveniilor internaionale în timpul unui rzboi general deschis, sau în timpul unui rzboi limitat, care s nu implice nerespectarea conveniilor internaionale, Liga Naiunilor urmând s rmân neutr. Acest punct lovea în interesele comerciale ale Imperiului Britanic. Premierul britanic Lloyd George a refuzat s accepte acest punct, iar restul Aliailor l-au acceptat cu dificultate. 3. Punctul al 3-lea se referea la îndeprtarea, pe cât posibil, a tuturor barierelor economice i restabilirea unor condiii egale pentru comerul internaional între naiunile care erau de acord cu principiile pcii i se asociau pentru meninerea ei. 4. Dezarmarea era propus la nivel mondial, ca o cerin obligatorie pentru meninerea pcii, iar "toate armamentele naionale vor fi reduse pân la ultimul punct compatibil cu securitatea rii¶¶ 5. Punctul 5, referitor la chestiunile coloniale, a introdus temeri între Aliai, pentru c atât Frana, cât i Anglia erau deintoare ale unor importante imperii coloniale, iar problemele coloniilor erau, asfel, redeschise, oferindu-se ansa naiunilor supuse s se ridice împotriva dominaiei strine. Desigur, nu a fost intenia preedintelui american s dea natere la noi focare de conflict, ci el a dorit ca acest punct sa se aplice numai coloniilor create de rzboi, cum era cazul coloniilor germane. 6. Prin punctul 6 se urmrea ca Rusia, considerat înc o mare putere, s fie atras în rândul naiunilor doritoare de pace, s fie supus i ea programului de pace
propus de Woodrow Wilson i s colaboreze cu naiunile libere pentru meninerea pcii i a stabilitii politice internaionale. 7. "Belgia trebuia evacuat i restaurat fr nicio tentativ de limitare a suveranitii de care ea se bucura împreun cu alte naiuni libere", era ideea forte cuprins la punctul 7, pentru c americanii erau susintorii puternici ai cauzei belgiene. 8. Surprinztor a fost faptul c reintrarea Alsaciei i Lorenei în posesia Franei a fost inclus în categoria punctelor neobligatorii, dei hotrârea de redobândire a acestor teritorii sttuse la baza politicii franceze timp de cincizeci de ani i provocase sacrificii fr precedent în rzboi. 9. Reajustarea frontierelor Italiei în baza principiului autodeterminarii naionalitilor. 10.În mod similar, punctul 9 prevedea reajustarea frontierelor Austro-Ungariei în baza principiului autodeterminarii naionalitilor, lucru care a permis apariia statelor Cehoslovacia, Austria, Ungaria i reîntregirea României i apariia Regatului Sârbilor, Croailor i Slovenilor ± viitoarea Iugoslavie. 11.România, Serbia i Muntenegrul trebuiau evacuate, iar teritoriile ocupate retrocedate. Serbiei îi trebuia acordat acces liber la mare. Relaiile dintre statele balcanice trebuiau determinate prin înelegeri bilaterale, acestor state urmând s li se ofere garanii internaionale pentru independena politic i integritatea lor teritorial. 12.Imperiul Otoman îi va afla sfâritul în acest rzboi, punctul 12, în baza principiului de autodeterminare care solicita ca ,,celelalte naionaliti, care se aflau în acest moment sub dominaia turc, vor trebui s le fie asigurate o securitate neîndoielnic vieii lor i de posibilitatea neîngrdit de a se dezvolta autonom¶¶. Acest punct stabilea i regimul de circulaie liber a strâmtorilor Bosfor iDardanele, în condiiile garaniilor internaionale. Acest punct reitera promisiunea fcut kurzilor pentru formarea unui stat naional, promisiune nerespectat de niciuna dintre marile puteri. 13.Problema statului polonez era destul de complex, pentru c era destul de greu s i se acorde acces liber i direct la mare. Pân la urm, Poloniei i-a fost acordat regiunea Sileziei Superioare i ieire la Marea Baltic prin zona oraului Poznan i s-a creat Coridorul polonez, care delimita Prusia Oriental de restul Germaniei. 14.Poate cel mai important punct din cele 14 a fost ultimul. Acesta susinea crearea unei instituii internaionale de meninere a pcii, o organizaie care s fie "atât a celor mari, cât i a celor mici´, ce vor face parte din aceast Lig a Naiunilor. Aceasta Lig a Naiunilor era bazat pe principiul securitii
colective a tuturor statelor, care doreau respectarea conveniilor internaionale. Dincolo de inteniile generoase ale acestui program, considerat utopic de majoritatea europenilor, se vede din partea lui Wilson o dorin real de a evita friciunile viitoare, limitînd la maxim frustrrile celor învini. Ideile lui Clemenceau se înscriu într-o cu totul alt perspectiv, care este cea a securitii pe care Frana este îndreptit s o pretind în urma încheierii conflictului. Mai mult decît ceilali beligerani, Frana a suferit de pe urma unui rzboi de care, consider ea, Germania este singura rspunztoare. Clemenceau este învestit de concetenii si cu un mandat categoric: Germania trebuie s plteasc pentru distrugerile pe care le-a provocat, dar mai ales trebuie adus Äîn starea de a nu mai putea face ru". Aceasta presupune s i se impun plata daunelor, iar Frana s aib o frontier Äsigur". Cu siguran, Clemenceau este destul de realist pentru a nu urma extrema dreapt în inteniile expansioniste din Rhenania. Conferina de pace înltur de la dezbateri rile învinse, mai ales Germania, creia i se impune o pace a leului la care este obligat s subscrie, ca i Rusia bolevic, care nu este recunoscut de nici unul dintre beligernai i se vede exclus i ea din tratatul de pace. în aceste condiii, tratatele elaborate de învingtori par nite compromisuri între preocuprile de securitate sau expansioniste ale puterilor i dorina conductorilor lor de a satisface revendicrile minoritilor naionale, a cror voin de afirmare a identitii tulbur btrînul continent înc din 1848. Semnat pe 28 iunie 1919 în Galeria Oglinzilor (locul ales pentru a terge umilirea din 1871), tratatul de la Versailles hotrte soarta dumanul principal, Germania. Articolul 231 stabilete în principiu responsabilitatea exclusiv a acestei puteri i a aliailor ei la declanarea rzboiului i justific în ochii învingtorilor faptul c fostul Reich nu a fost invitat s participe la hotrîrea propriei sale sori. Germanii refuz s recunoasc validitatea acestei proceduri, considerînd pe drept cuvînt, c responsabilitatea conflictului nu poate fi imputat numai conductorilor lor i c, în consecin, ei sînt victimele unui Diktat. Ei vor vorbi de asemenea de o Äpace cartaginez". în principiu, în ciuda dorinei francezilor de a-i asigura poziii strategice dincolo de Rin, Germania nui pierde din teritorii decît în msura în care transferurile teritoriale corespund aplicrii stricte a dreptului naionalitilor. Aa se întîmpl cel puin în vest, AlsaciaLorena fiind Äînapoiat" Franei, în timp ce Belgia anexeaz cele dou cantoane, Eupen i Malmedy, iar Danemarca primete, în urma unui plebiscit, Schleswigul de nord. în est, numrul mare al naionalitilor face dificil fixarea frontierelor. Ger mania pierde regiunea Poznan i o parte a Prusiei occidentale, pe care trebuie s le cedeze Poloniei reconstituite, creia i se asigur accesul la Marea Baltic printr-un Äcoridor" lung de 80 de kilometri, care desparte noul stat de Prusia oriental. Polonezii se vor bucura de intrarea liber în portul Danzig, ora german plasat sub controlul SN, ca i Memel, situat mai la nord i anexat mai tîrziu de Lituania, în 1925. în sfîrit, dup o perioad agitat, marcat de un plebiscit favorabil Germaniei, o insurecie provocat de Polonia, intervenia acelor corps-francs venite din fostul Reich i arbitrajul Societii Naiunilor, Silezia de nord, bogat în mine i industrii grele, este împrit între Germania i Polonia, soluie nedreapt, care nu mulumete pe nimeni. Germania, care pierdea astfel o ep-time din teritoriul su (88000 km2) i a zecea parte
din populaie (8 milioane de locuitori) nu va accepta niciodat s recunoasc noile sale frontiere orientale. Clauzele militare ale tratatului reduc considerabil fora tinerei Republici de la Weimar. Armata este redus la 100 000 de oameni, dintre care 5 000 sînt ofieri, toi militari de carier, cci serviciul militar este abolit. Germania nu are dreptul s posede nici aviaie militar, nici tancuri, nici artilerie grea, nici marin de rzboi. Ea trebuie s-i predea flota militar învingtorilor, dar aceasta se autoscufund pe 21 iunie 1919, în raza portului Scap Flow, baz britanic din nordul Scoiei.i mai dure înc sînt clauzele economice i financiare. Fostul Reich pierde proprietatea tuturor garaniilor i activelor sale din strintate. El trebuie s acorde învingtorilor si clauza naiunii celei mai favorizate i s accepte fr taxe vamale mrfurile venite din Alsacia-Lorena i din Poznania. Frana primete pentr u cincisprezece ani teritoriul Saar, sub controlul SN. La sfîritul celor cincisprezece ani un plebiscit va hotrî soarta regiunii, dar minele de crbuni vor rmîne în proprietatea statului francez. în sfîrit, considerat rspunztoare de rzboi, Germania trebuie, în funcie de articolul 231 al tratatului, s plteasc despgubiri a cror valoare, fixat mai tîrziu la 132 de miliarde mrci-aur, îi va fi notificat înainte de 1 mai 1921. In plus, aceste despgubiri nu includ i Ärestituirile" dintre care unele dau tratatului un aspect meschin, uneori grotesc. Alturi de operele de art luate din Frana i din Belgia în 1870-1871 i în timpul Primului Rzboi Mondial, la acest capitol figureaz instrumentele astronomice luate din China în 1901, sau craniul unui sultan din Africa oriental, pe care germanii vor trebui s-l predea Angliei. Partea a IV-a a tratatului îi ia Germaniei toate coloniile i posesiunile din Africa, din Oceanul Pacific i din China. Toate acestea sînt puse sub tutela principalelor puteri coloniale, care le primesc cu mandat de la SN.în sfîrit, tratatul de la Versailles face din Germania un stat lipsit de importan, a crui suveranitate se limiteaz doar la teritoriul propriu. Malul stîng al Rinului este ocupat de arma-tele aliate pe o perioad între 5 i 15 ani. în plus, regiunea este demilitarizat, ca i o band lat de 50 de km de pe malul drept. Numeroase comisii constituite de învingtori îi exercit autoritatea pe teritoriul german: comisia de navigaie pe marile rute fluviale, comisia de guvernare a regiunii Saar, comisia pentru despgubiri etc. Pentru a perfeciona sistemul de securitate instaurat de ea, Fr ana obine de la Statele Unite i de la Marea Britanie un Ätratat de garanie", care prevede intervenia imediat a acestora în cazul în care Gemiania ar viola frontierele sale orientale, dar acest Äinstrument"diplomatic nu va fi niciodat ratificat.Global, pacea de la Versailles nemulumete pe cele dou principale puteri interesate: Frana, care, în ciuda avantajelor obinute, consider garaniile de securitate insuficiente, i care le poart pic aliailor si pentru c nu au susinut-o în tentativa politic renan. Germania mai ales, a crei populaie i conductori denun nedreptatea creia i-a czut victim ara lor i respinge cu hotrîre clauzele morale i politice ale tratatului, ca i cele care modific frontierele orientale ale fostului Reich.
Tratatul de la Versailles din 1919 este un tratat de pace creat ca rezultat al negocierilor de ase luni purtate la Conferina de Pace de la Paris din 1919, ce a dus la încheierea
oficial a Primului Rzboi Mondial între forele Aliate i cele ale Puterilor Centrale. Tratatul este urmarea armistiiului semnat cu luni înainte în pdurea din Compiègne, ce a pus punct luptelor. Tratatul stipula ca Germania s-i asume completa responsabilitate pentru declanarea rzboiului i s plteasc mari compensaii (reparaii de rzboi) trupelor aliate. Germania pierdea, de asemenea, teritorii în faa rilor vecine, suferea o sever limitare a forelor militare i a fost deposedat de coloniile sale africane i cele de dincolo de ocean. Reprezentanii noului Guvern german (Republica de la Weimar) au fost obligai de ctre învingtori s semneze acest tratat, altfel luptele aveau s înceap iari. Ministrul de Externe al Germaniei, Hermann Müller, a semnat Tratatul la 28 iunie, 1919. Tratatul a fost ratificat de ctre Liga Naiunilor la 10 ianuarie 1920. În Germania, tratatul a cauzat un oc ; deseori, resimit ca o traum sau un complex anti-Versailles , care, eventual, a contribuit la colapsul Republicii de la Weimar, în 1933, i la accederea lui Adolf Hitler la putere. Tratatul prevedea crearea Ligii Naiunilor, un el important pentru preedintele american Woodrow Wilson. Liga Naiunilor avea s arbitreze conflictele dintre naiuni înainte ca ele s fi ajuns la rzboi. Nu toate cele 14 puncte ale preedintelui Wilson au fost realizate, spre exasperarea atât a germanilor, cât i a lui Wilson. Cu alte cuvinte, principiul naionalitilor s-a aplicat inconsecvent, doar atunci când convenea aliailor victorioi. În cazul unor teritorii locuite în majoritate de populaie german s-a aplicat principiul istoric, nu cel naional. Satisfacerea revendicrilor din partea Franei a fost obiectivul principal în acest tratat. Alte prevederi includeau cedarea unor colonii aflate sub dominaie german i pierderea unor teritorii anexate sau cucerite de ctre Germania în trecutul recent: Alsacia-Lorena (aparinând, din sec. al XVII-lea pân în 1871) Franei, prin politica expansionist a lui Ludovic al XIV-lea, a fost redat Franei (14.522 km², 1.815.000 locuitori, (1905)); Nordul Schleswigului, zona Tønder în Schleswig-Holstein, dup Plebiscitul Schleswig, a fost redat Danemarcei (3.228 km² sau 3.938km²); majoritatea teritoriului din Marea Poloniei ("Provinz Posen") i estul regiunii Pomerania (Prusia de Vest), pe care Prusia îl cucerise în Glasvandul Poloniei, au fost redate Poloniei dup Marea Rscoal Polonez (53.800 km² cu 4.224.000 locuitori - în 1931 -, inclusiv 510 km² i 26.000 locuitori din Silezia Superioar); zona Hulczyn din Silezia Superioar, a fost acordat Cehoslovaciei (316 sau 333 km² i 49.000 locuitori); Estul Sileziei Superioare, dup plebiscit, a fost redat Poloniei (3.214 km² cu 965.000 locuitori); zona oraelor germane Eupen i Malmedy a fost acordat Belgiei; zona Soldau din Prusia de Est, incluzând (calea ferat pe ruta Varovia- Gdansk) a fost acordat Poloniei (492 km²). Inconsecvena aplicrii principiilor de drept, respectiv recurgerea la argumentul naional doar în detrimentul Germaniei, nu i în cazul teritoriilor cu majoritate german aflate în disput, a dus la frustrrile care au constituit smâna celui de-Al Doilea Rzboi Mondial.
BIBLIOGRAFIE:
Serge Berstein, Pierre Milza, Istor ia Europei , vol. 4, Iai, Institutul European, 1998. Nicolae Ciachir, Istor ie universal mod er n, vol II, Bucureti, Ed. Oscar Print, 1998.
Enciclopedica Bucureti 2003, Istor ia românil or.
I anos Vlad Al ex and r u
