1.Generalitati 2.Factori naturali de cura balneara a) Apele minerale b) Apele termominerale c)Apa lacurilor terapeutice d) Namoluri si turbe e) Gaze mofetice 3.Modalitati de evaluare 4.Particularitati ale ofertei turismului balnear 5. Structuri de agreement 6. Infrastructura generala si turistica 7. Baile Herculane (scurt istoric, asezare geografica, despre cazare, clima, efecte curative, puncte turistice) 8. Baile Felix (scurt istoric, clima, factori naturali, indicatii terapeutice, posibilitati de recreere) 9. Slanic Moldova (clima, factori naturali, indicatii terapeutice, posibilitati de recreere) 10. Statiunea Amara (asezare geografica si incadrare in unitatea administrativa, indicatii terapeutice) 11. Statiuni balneare la Marea Neagra (Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud, Costinesti,
Jupiter-Venus-Saturn-Cap Aurora, Mangalia, Neptun-Olimp, 2 Mai si Vama Veche)
GENERALITATI Turismul balnear nu se adresează numai celor cu probleme medicale, ci şi celor care vor să se relaxeze, să-şi regăsească vitalitatea şi o bună condiţie fizică, mentală şi spirituală. Datorită acestui fapt în ultimele decenii, prin importantele sale efecte sociale şi economice, turismul balnear a devenit un segment major al pieţei turistice internaţionale, spre care se centrează importante mijloace materiale şi umane, cu implicare tot mai profundă a ştiinţei şi tehnicii, a prestării unor servicii turistice şi medicale de o factură complexă şi de un înalt nivel calitativ, chemate să satisfacă cerinţele vitale ale omului modern, determinate de evoluţia condiţiilor de viaţă şi a stării de sănătate a populaţiei. Din păcate, revenirea României în rândul democraţiilor europene, începând cu 1989, a însemnat pentru turismul balnear, în ciuda valorii factorilor naturali de cură, intrarea într-o criză profundă, baza tehnico-materială suferind o degradare continuă. În vederea fundamentării unor direcţii de dezvoltare a turismului balnear, în perspectiva integrării europene, am efectuat în acest capitol o analiză a poziţiei staţiunilor balneare din România pe baza indicelui de atractivitate, a factorilor naturali de cură şi a indicaţiilor terapeutice, urmată de prezentarea modificărilor structurale ale ofertei balneoturistice româneşti şi necesitatea protecţiei mediului în arealul staţiunilor balneare. Turismul balnear este singura formă de turism din ţara noastră care se bazează pe un potenţial permanent, de mare complexitate, practic inepuizabil. România se înscrie printre ţările europene cu un fond balnear remarcabil. Avem şansa ca 1/3 din apele termale şi minerale de pe continent să se găsească în ţara noastră. Această valoare este accentuată de complexitatea factorilor naturali, respectiv regăsirea în aceaşi staţiune a factorilor principali de mediu, alături de o gamă largă de substanţe minerale de cură, cu efecte polifactoriale benefice şi de
existenţa în România a tuturor tipurilor de substanţe minerale balneare care pot fi utilizate în întreaga gamă a profilurilor de tratament balneare.
FACTORI NATURALI DE CURA BALNEARA Cercetările hidrogeologice au arătat că subsolul României conţine o varietate de resurse balneare situate în interiorul sau la suprafaţa scoarţei terestre. Substanţele minerale terapeutice se regăsesc atât în apele minerale şi termominerale cât şi în apa lacurilor terapeutice a nămolurilor şi turbelor.
A.
Apele minerale
Apele minerale sunt răspândite pe mai mult de 20% din suprafaţa ţării la diferite adâncimi, având o largă gamă de proprietăţi fizico-chimice şi terapeutice în funcţie de geneza lor. Sunt considerate ape minerale terapeutice, apele ivite la suprafaţă dintr-o sursă naturală sau aduse la zi prin foraje şi ale căror caracteristici fizico-chimice pot exercita efecte farmacodinamice cu rol terapeutic. În funcţie de temperatura lor naturală apele minerale pot fi reci (sub 200 C), izoterme (340 – 370 C) şi hiperterme (peste 370 C). Apele minerale reci, cuprind: - ape oligominerale (Călimăneşti, Slănic – Moldova, Băile Olăneşti şi cu caracter termal la Băile Felix, Călan, Moneasa, Geoagiu Băi, Vaţa de Jos); - ape minerale carbogazoase (Borsec, Zizin, Covasna, Biborţeni, Vatra Dornei, Buziaş, Lipova, Tuşnad, Borsec); - ape minerale clorurato-sodice pure (Băile Herculane, Someşeni, Ocna Sibiu); mixte (Slănic Moldova, Sângeorz Băi, Băltăţeşti, Malnaş Băi); - ape minerale sulfatate (Slănic Moldova, Sărata Monteoru, Vaţa de Jos, Amara, Ocna Şugatag, Bălţăţeşti, Băile Govora, Călimăneşti); - ape minerale sulfuroase, unele având caracter mixt datorită componentelor clorurate, sodice, alcaline (Băile Herculane, Călimăneşti, Băile Olăneşti, Pucioasa, Săcele);
- ape minerale feruginoase (Lipova, Homorod, Malnaş Băi, Vâlcele, Biborţeni, Tuşnad, Vatra Dornei); - ape minerale arsenicale (Covasna, Saru Dornei); - ape minerale iodurate (Băile Olăneşti, Călimăneşti,Cozia, Bazna); - ape minerale radioactive (Băile Herculane, Sângeorz Băi, Borsec).
B. Apele termominerale Prezenţa apelor geotermale şi termominerale pe teritoriul României este legată de tectonică, anomalii hidrogeotermice, conductivitate termică. Acestea nu sunt pure, ci reprezintă diferite concentraţii minerale de săruri solubile, existând astfel ape termale bicarbonate, sulfuroase, clorurate, cloruratsulfuroase, cu utilizări multiple în cura externă şi se găsesc în staţiunile: Băile Herculane, Călimăneşti, Căciulata, Băile Felix, Băile 1 Mai, Călacea şi Vaţa de Jos.
C. Apa lacurilor terapeutice România dispune de un total de 3500 lacuri cu caracter permanent din care 63% au origine naturală, iar 27% antropice. Prin calităţile farmacologice şi farmacodinamice ale apelor lor, o bună parte din lacuri prezintă interes terapeutic deosebit. Din punct de vedere al genezei lacurile terapeutice se împart în trei categorii distincte: - lacuri de liman; - lacuri de câmpie; - lacuri din masivele de sare. Principalul lac de liman utilizat în scop terapeutic este lacul Techirghiol care are trei ramificaţii, Techirghiol, Tuzla, Urlichioi, cu apă cloruro-magneziană-sulfurată, utilizată în cură externă. Lacurile de câmpie sunt Amara, Slobozia, Strachina, Jirlău, Balta Amară, Câmpeni, Movila Miresii, Ianca, Sărat-Brăila. Lacurile din masivele de sare sunt Sovata, Tg. Ocna, Slănic, Ocnele Mari, Cojocna.
D. Nămoluri şi turbe Nămolurile reprezintă mâluri care conţin peste 10% substanţe organice, iar turba este un depozit organic format din resturi vegetale incomplet descompuse, în condiţii de exces de umiditate anacrobiană. Există nămoluri sapropelice bogate în hidrosulfură de fier coloidală (Amara, Lacul Sărat, Techirghiol, Sovata, Ocna Sibiului) şi nămoluri minerale sulfuroase (Săcelu) sau nesulfuroase (Sângeorz Băi). Valoarea terapeutică a nămolurilor este dată de temperatura, compoziţia chimică, acţiunea mecanică şi puterea farmacologică a acestora. Turbele prin fracţiunile organice şi minerale pot căpăta valoare terapeutică. Turbării se găsesc în zona Dornelor, Bihor, Borsec, Mangalia. Tratamente cu nămoluri şi turbe se practică în staţiunile Ocna Sibiului, Vatra Dornei, Băile Govora, Sovata, Amara, Ocnele Mari, Techirghiol, Eforie Nord, Bazna.
E.Gazele mofetice Prin intermediul fisurilor din scoarţa terestră şi în urma escavării rocilor, ajung la suprafaţă gaze libere rezultate din procesele biochimice ale scoarţei terestre. În ţara noastră, zona Harghita-Căliman este foarte bine cunoscută pentru emanaţiile gazoase numite mofete. Băile Tuşnad, Borsec, Balvanyos, Buziaş, Covasna sunt staţiunile cele mai importante unde acest factor terapeutic este valorificat în spaţii amenajate. Solfatarele reprezintă emanaţii naturale de gaze unde gazul carbonic include şi hidrogen sulfurat. În judeţele Covasna şi Harghita există emanaţii carbogazoase-sulfuroase de altitudine, unice în Europa. La Turia, Şugaş Băi, Harghita sunt prezente asemenea emanaţii şi utilizate în scop terapeutic.
MODALITATI DE EVALUARE În ţara noastră există 160 de staţiuni şi localităţi balneare ce deţin resurse minerale de cură, din care 24 sunt considerate de importanţă naţională cu recunoaştere şi pe plan european. Cele 24 de staţiuni de importanţă naţională au fost ierarhizate pe baza sistemului de clasificare din România în funcţie de gradul de dotare al acestora. Acest gen de clasificare poate fi considerat limitat şi nerealist reflectând înzestrarea la un moment dat a staţiunilor balneare, de obicei incompletă şi mai ales insuficientă pentru valorificarea complexă şi raţională a resurselor balneare. Datorită acestui fapt, pentru a avea o imagine reală, este necesară alinierea la sistemul internaţional de apreciere a staţiunilor, care face o ierarhizare ştiinţifică şi obiectivă a staţiunilor balneare în special. Evaluarea fondului balnear şi ierarhizarea staţiunilor în contextul ofertei balneare generale şi în detaliu pe profile de tratament este benefică atât în plan turistic cât şi socioeconomic. Această evaluare trebuie să fie făcută avându-se în vedere factorii obiectivi ce caracterizează oferta balneară, în primul rând aspectele cantitative şi calitative ale substanţelor minerale terapeutice şi ale mediului ambiant; dotarea cu structuri turistice care permit valorificarea şi dezvoltarea funcţiei balneare, tradiţia valorificării acestora, gradul de înzestrare cu elemente de
infrastructură generală şi turistică şi impactul cu turismul la sfârşit de săptămână.
Evaluarea calitativă a ofertei staţiunilor balneare este sintetizată de indicele de atractivitate turistică ce poate fi calculat pe baza comensurării factorilor ce o definesc, fiecare având o anumită pondere în atractivitatea totală a staţiunii, considerată 100%: - substanţe minerale terapeutice 30% - mediu ambiant şi antropic 20% - posibilităţi de valorificare dezvoltare 10% - tradiţia valorificării 3% - accesibilitatea 6% - acces 5% - infrastructură 5% - structuri turistice 10% - dotări de interes general 4% - impactul la sfârsitul de săptămână 3% - alte forme de turism 4% Pe baza indicilor de atractivitate calculaţi se poate face o ierarhizare a staţiunilor balneoturistice în plan general pe de o parte, şi în funcţie de profilul patologic al acestora pe de altă parte. În ambele cazuri ierarhizarea nu se suprapune clasificării actuale a staţiunilor balneoturistice, în staţiuni de interes naţional, zonal şi local, care are în vedere în principal, volumul şi gradul de dotare al staţiunilor, precum şi durata de exploatarea a acestora (permanentă sau sezonieră).
PARTICULARITATI ALE OFERTEI TURISMULUI BALNEAR Pînă în 1989 oferta din turismul balnear românesc a avut o dezvoltare extensivă, bazată pe ideea asigurării unui număr cât mai mare de locuri, la preţuri accesibile, realizându-se astfel condiţiile practicării, pe plan intern, a unui turism de masă, de tip social. De asemenea, în staţiunile incluse în circuitul internaţional s-au facut investiţii pentru creşterea calităţii produsului turistic „cură balneară" oferit turiştilor străini. Rezultatul programelor de dezvoltare a turismului balnear până în 1989 s-a materializat în realizarea unei baze tehnico-materiale moderne pentru acea perioadă. Datorită caracterului de turism de masă de tip social, care s-a imprimat turismului balnear până în 1989, investiţiile au fost orientate spre dezvoltarea şi diversificarea mijloacelor de cazare oferite cetăţenilor români şi străini în scopul satisfacerii cererii, atât din punct de vedere al structurii - hoteluri de diverse
categorii, vile, case ale pensionarilor, căsuţe şi campinguri, cât şi din punct de vedere al numărului de locuri oferite. Astfel în staţiunile balneare s-au construit la început unităţi simple de cazare şi alimentaţie pentru ca ulterior să se ajungă la complexe de mari dimensiuni, realizate conform conceptului „totul sub acelaşi acoperiş", ce permitea efectuarea curei balneare indiferent de anotimp. De asemenea până în 1989 s-a manifestat o tendinţă continuu ascendentă a circulaţiei turistice începută încă din 1970, atît pentru turism în general, cât şi pentru turism balnear, în particular, care a înregistrat o creştere deosebită. Era o reflectare a creşterii interesului pentru turism şi pentru refacerea capacităţii de muncă, a sănătăţii, care în acest deceniu, 1980-1989, a devenit o componentă importantă a existenţei fiecăruia, apropiindu-se pentru acea etapă, de un prag de saturare a cererii (la nivelul anilor 1988-1989 circa ½ din populaţia ţării petrecea un sejur într-o staţiune turistică, situaţie comparabilă cu cea a multor ţări europene dezvoltate).
STRUCTURI DE AGREMENT Chiar dacă motivaţia principală este tratamentul, agrementul este o componentă importantă a ofertei balneoturistice, care poate juca un rol esenţial în definirea mărcii unui produs turistic, în diferenţierea de alte produse similare, în mărirea forţei de atracţie a unui obiectiv, staţiune sau zonă turistică. Din păcate atât în staţiunile balneoturistice, cât şi în localităţile cu amenajări balneare, dotările de agrement-divertisment, indiferent de caracterul lor sportivcultural, distractiv sau terapeutic, nu sunt în marea lor majoritate corespunzătoare. Această situaţie este rezultatul faptului că dacă sumele disponibile sunt mici, nici preocuparea nu este mare, neglijându-se posibilităţile de a exploata bine cadrul natural sau dotările existente în staţiuni ( terenuri de sport neîngrijite –Băile Herculane şi Băile Tuşnad; case de cultură, cinematografe utilizate necorespunzător, unele transformate în depozite - Sovata, Covasna, Băile Felix; zone şi alei de plimbare neamenajate sau nereparate, lipsa cluburilor şi sălilor de lectură - Băile Tuşnad, Sovata, Vatra Dornei, ş.a.). Au fost amenajate: bowling-uri în staţiunile Băile Herculane, Băile
Tuşnad; locuri de joacă pentru copii în Băile Felix; păstrăvărie în Slănic Moldova; patinoar natural în Băile Tuşnad; grădini de vară în Băile Govora, Băile Olăneşti; discoteci în Băile Felix, Călimăneşti-Căciulata, Băile Herculane şi cazinou în Băile Herculane. O bună parte din acestea s-au degradat, sau au fost închise din cauza unui management defectuos. În divertismentul turiştilor, un loc important îl ocupă excursiile organizate în împrejurimile staţiunilor. Nu întotdeauna, însă, aceste excursii sunt interesante sau cu programe judicios întocmite, de multe ori fiind foarte încărcate sau obositoare. Dacă celelalte componente ale ofertei se pot modifica mai greu sau cunosc o evoluţie lentă, agrementul constituie partea cea mai mobilă, deoarece, fantezia poate acţiona în limite largi şi cu bani mai puţini se pot realiza lucruri frumoase. Investiţiile în structurile de agrement şi managementul acestora trebuie optimizate în regim de urgenţă pentru a înlătura lipsa actuală de competitivitate, comparativ cu oferta de acelaşi gen din ţările europene.
INFRASTRUCTURA GENERALA SI TURISTICA Prin contribuţia ce o au la valorificarea resurselor şi structurilor balneare elementele de infrastructură sunt importante în definirea ofertei balneoturistice. În cadrul acestora transportul aerian, reţeaua de drumuri şi căile ferate ce permit accesul în staţiune cu mijloace diferite de transport, aleile modernizate către pavilioanele cu ape minerale, structurile de tratament, cazare, alimentaţie şi zonele de promenadă, sunt în stare mai bună sau mai puţin bună în funcţie de nivelul de dezvoltare economică a zonei în care se află staţiunea şi de încadrarea staţiunii în cadrul celor de interes naţional, local sau zonal. Un element important de infrastructură , care în prezent nu mai creează probleme şi de care beneficiază în egală măsură majoritatea staţiunilor importante, dar şi cele de interes zonal şi local este reţeaua de telefonie, automată acum, completată de reţeaua de telefonie mobilă. Sunt însă probleme mai mari sau mai mici în funcţie de banii fiecărei comunităţi locale cu reţeaua de canalizare, de apă, de energie electrică şi mai ales de încălzire termică, fară care, în extrasezon nu se pot asigura servicii. Alte elemente de infrastructură generală importante în întregirea ofertei balneoturistice sunt generate de necesitatea existenţei unor parcuri balneare şi spaţii verzi care să acopere 2/3 din suprafaţa
perimetrului staţiunii, existenţa unei ambianţe reconfortante şi, nu în ultimul rând, gradul de dotare al staţiunii cu unităţi comerciale şi de prestări servicii, care contribuie la „imaginea de marcă “ a staţiunii. Aceste cerinţe au fost stabilite prin Hotărârea Guvernului nr.77/1996 pentru aprobarea normelor privind atestarea staţiunilor turistice, hotărâre prin care s-a creat cadrul legal pentru valorificarea, protejarea şi conservarea potenţialului turistic, staţiunile atestate devenind zone protejate. Obţinerea statutului de staţiune turistică (cu efecte benefice asupra dezvoltării zonei şi a situaţiei economice a localnicilor) presupune o implicare deosebită a autorităţilor locale pentru îndeplinirea criteriilor minime pentru atestare, de la accesul în staţiune, la utilităţile absolut necesare şi până la structurile turistice.
PROTECTIA MEDIULUI SI TURISMUL BALNEAR Protecţia şi conservarea potenţialului turistic în general şi balnear, în special, se conturează ca o activitate distinctă, având probleme specifice care solicită colaborarea specialiştilor din domenii variate. Această acţiune poate avea o eficienţă satisfăcătoare numai în condiţiile asigurării unui cadru juridicoadministrativ de desfăşurare. Poluarea şi degradarea resurselor balneoturistice şi ambientului staţiunilor şi localităţilor balneare este consecinţa a trei grupe de factori: naturali, cei legaţi de dezvoltarea economică şi cei care intervin prin valorificarea resurselor balneoturistice. 1. Factorii naturali (procese de alunecare şi eroziune, cutremure, inundaţii etc.) au degradat sau au distrus multe surse de apă minerală, mai ales din Transilvania sau dealurile subcarpatice (Sărata Monteoru, Ideciu de Sus, Ocnele Mari, Sovata, Bălţăteşti). 2. Factorii economici diverşi, constituie importante surse de poluare şi degradare a substanţelor balneare sau mediului din staţiuni şi împrejurimile lor. Este vorba de poluarea aerului (Govora, Lipova), a lacurilor terapeutice (Techirghiol, Amara, Balta Albă, Lacul Sărat, Mangalia), a solului şi apelor freatice minerale sau potabile (Băile Boghiş), poluarea sonoră, dar şi de degradarea
peisajului prin halde de steril (Băile Harghita şi Sântimbru), cariere de calcar (Băile Herculane) şi defrişarea pădurilor din apropierea staţiunilor balneare (Sovata, Slănic Moldova). 3. Turismul ca orice activitate umană, fiind un consumator de spaţiu şi resurse turistice participă implicit la degradarea şi poluarea mediului înconjurător şi a potenţialului turistic, fie prin presiunea directă a turiştilor asupra peisajului, florei şi faunei sau a altor obiective turistice pe care le pot deteriora parţial sau total, fie prin concepţia greşită de valorificare a unor zone, puncte şi obiective turistice din staţiunile balneare. Circulaţia turistică necontrolată în parcurile staţiunilor balneare, în pădurile de interes social – recreativ, conduce la degradarea acestora, dispariţia unor specii floristice, distrugerea ambientului, a valorilor terapeutice a unora dintre acestea: bioclimat, aerosoli, puritatea aerului, lacuri (Băile Herculane, Sovata, Băile Felix, Olăneşti). Intensificarea circulaţiei turistice automobilistice în staţiunile balneare şi lipsa parcărilor, pe lângă poluarea fonică, alterează calitatea aerului, a factorilor de cură, influenţându-se direct şi tratamentele balneare specifice staţiunilor (în toate staţiunile). Fenomenul este accentuat în cazul în care staţiunile sunt străbătute de drumuri naţionale (Călimăneşti, Vatra Dornei, Buziaş). Ambele fenomene negative au o intensitate şi o acţiune distructivă mare la sfârşit de săptămână, „când presiunea turistică” este puternică. Calitatea potenţialului turistic balnear, poate fi afectată şi printr-o concepţie greşită de valorificare a resurselor sale turistice rezultată fie din exploatarea neştiinţifică şi neraţională a acestora, fie din realizarea necorespunzătoare a obiectivelor de investiţii cu caracter turistic. O situaţie specială o au substanţele minerale balneare caracterizate printr-o mare vulnerabilitate la factorii exogeni, orice intervenţie nefavorabilă asupra lor putând provoca schimbarea parametrilor fizici şi chimici, pe baza cărora au fost declarate resurse terapeutice. Fenomenele de degradare întâlnite în cazul substanţelor minerale balneare, cu deosebire a apelor minerale şi termominerale rezultă, de cele mai multe ori, din nerespectarea principiilor generale de protecţie şi exploatare a lor care impun limitarea exploatării zăcămintelor în raport cu rezervele omologate de substanţe minerale balneare, executarea
lucrărilor geologice în conformitate cu prevederile cercetărilor şi proiectelor de specialitate, evitarea exploatării zăcămintelor până la epuizare şi o exploatare raţională, ştiinţifică a acestora. Cu toate măsurile întreprinse în ultimul timp pentru protecţia resurselor balneare, se pot semnala totuşi unele cazuri de degradare a acestora, semnificative fiind cazul zăcămintelor hidrominerale Covasna, Lipova şi Buziaş, la care exploatarea defectuoasă a acestora a dus la apariţia de fenomene de degradare (scădere a potenţialului surselor, diminuarea cantităţii de CO2 etc.). În cazul acestor staţiuni, dacă nu ar fi fost vorba de zăcăminte puternic alimentate, fenomenele de degradare ar fi fost iremediabile. Factorii de degradare ai resurselor hidrobalneare sunt, de regulă, cei tehnici legaţi de forare şi captarea surselor, de transport şi distribuţie şi de utilizarea propriu-zisă, dar şi de nerespectarea normelor tehnice de exploatare şi întreţinere, a celor igienicosanitare. Între aceste deficienţe tehnice amintim: • depresurizarea zăcămintelor hidrogeologice prin săparea unui număr mare de sonde şi puţuri, ceea ce conduce la reducerea conţinutului de CO2 şi pierderea calităţii apelor minerale; • o lipsă de etanşeitate la unele foraje, cimentări nereuşite, fenomene de corodare sau distrugerea unor coloane de tubaj cu degradarea zăcământului prin depresurizare; • defecţiuni la rezervoarele de stocare a apei minerale; • captări incorecte; • conducte de transport defecte, sparte cu pierderi de apă minerală; • pierderi de apă la distribuţie, încălzire şi balneaţie; • nerespectarea perimetrelor de protecţie hidrogeologică şi sanitară şi permiterea activităţilor economice poluante în limitele acestora duc, de asemenea, la degradarea lacurilor terapeutice; • lucrări geologice necorespunzătoare; • necorelarea rezervelor de apă minerală cu consumul, ceea ce conduce la o exploatare intensivă a apelor până la limita de epuizare a zăcământului hidromineral; • utilizarea intensivă a lacului Ursu în balneaţia liberă (pentru agrement,
conduce la amestecul şi omogenizarea apei) pierzându-se caracterul helioterm –factor terapeutic foarte important ce conferă originalitate şi atractivitate staţiunii Sovata; • evacuarea apelor minerale reziduale folosite în balneaţie, netratate chimic şi biochimic, ca şi a nămolurilor terapeutice, de altfel, prezintă pericolul poluării mediului prin compoziţia chimică, bacteoriologică şi temperatura lor. Şi în cazul nămolurilor terapeutice, exploatarea raţională, utilizarea şi tratarea corespunzătoare ca şi protejarea acestora uneori nu sunt luate în considerare, ducând la degradarea şi poluarea zăcământului (Techirgiol, lacurile Negru, Ursu şi Săcelu Gorj). Situaţia este similară pentru turba terapeutică de la Poiana Stampei. Dar degradarea mediului şi a potenţialului pot fi determinate şi de dezvoltarea nesistematizată a localităţilor, proiectarea necorespunzătoare a obiectivelor de investiţii cu caracter turistic, stabilirea de amplasamente neadecvate pentru baza materială turistică, realizarea de construcţii inestetice, neadaptarea specificului arhitectural, etnografic sau natural al zonei turistice, ocuparea intensivă a unui spaţiu cu construcţii turistice, această ultimă situaţie putând afecta chiar echilibrul ecologic al teritoriului respectiv. Astfel de situaţii s-au creat, de exemplu, în unele staţiuni balneare prin realizarea unei baze materiale şi tehnice disproporţionate ca volum şi structură cu capacitatea de primire a teritoriului şi a rezervelor hidrominerale. Rezultatul a fost o supraîncărcare a teritoriului cu instalaţii turistice mergându-se până la urbanizarea staţiunii (Băile Felix şi parţial Sovata şi Băile Herculane). În lipsa unor legi de exploatare şi de protecţie a resurselor balneare, întreaga activitate se desfăşoară în baza unor acte normative cuprinse în studiul „Fundamentarea unor criterii şi norme de clasificare a staţiunilor turistice” (ICT 1992) şi OMS 1/1980. Componentele obligatorii ale unei exploatări optime trebuie să asigure prezenţa nealterată a zăcământului în ecosistem, păstrându-se permanent echilibrul hidrologic, fizico-chimic şi
biologic al acestuia. O latură la fel de importantă a unei exploatări de calitate, este şi corecta organizare şi construire a instalaţiilor de transport al substanţei minerale de la sursă până la punctul de utilizare. Soluţiile de optimizare a acestor instalaţii se dau de institutele de proiectare care aleg varianta adecvată tehnologic şi economic. O modulare general aplicabilă sistemelor de exploatare a apelor minerale la suprafaţă se integrează în schema: a) surse echipate pentru exploatare şi control; b) transport prin conducte de la sursă la rezervoarele centrale; c) distribuţie dirijată şi controlată, de la rezervoare la consumator. Problemele exploatării raţionale sunt multiple şi uneori dificile, fapt ce a justificat cerinţa întocmirii unei documentaţii speciale întocmită de institute de specialitate sub egida forului coordonator şi a responsabilului de zăcământ, pe baza normelor elaborate de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului. Documentaţiile de exploatare, care au început să fie întocmite din anul 1980, stabilesc toate condiţiile şi metodele de exploatare. Aceste documente sunt supuse de câte ori este nevoie, la completări şi îmbunătăţiri pentru că mediul, zăcământul şi staţiunea sunt entităţi evolutive. Mai pregnantă decât cea hidrogeologică, protecţia sanitară aprofundează până la detaliu partea de ecosistem supusă poluării şi nocivităţii dăunătoare nemijlocit sănătăţii omului. Sub egida Ministerului Sănătăţii au apărut reglementări de protecţie sanitară prin instituirea perimetrelor de protecţie. Perimetrul de protecţie sanitară cuprinde zona staţiunii, a zăcământului şi zone adiacente în care modificarea regimului natural poate conduce la alterarea calităţii factorilor terapeutici. Zona internă de regim sever constituie un areal restrâns în jurul sondelor sau celorlalte surse de ape minerale, suprafaţa sa fiind diferită, de la caz la caz în funcţie de natura captării. Dimensiunile ei sunt menţionate în mod expres într-o anexă la normele de întocmire a perimetrului sanitar. Stabilirea acestei zone se face în scopul asigurării, fără nici un risc din punct de vedere igienico-sanitar, a exploatării apei minerale, principalele interdicţii impuse fiind: amplasarea oricărui fel de construcţie; utilizarea, depozitarea sau transportul în apropiere de surse cu radiaţii ionizante; utilizarea sau depozitarea de materiale
poluante; orice fel de escavaţii; traversarea zonei de către conducte de ţiţei sau alte produse petroliere, precum şi orice fel de conducte care nu transportă apă minerală; lucrările ce produc pulberi sau alte poluări ale aerului; utilizarea îngrăşămintelor chimice sau farmaceutice nocive, orice fel de activităţi care nu sunt legate direct de exploatarea apei minerale. Zona externă de restricţie cuprinde cadrul natural al staţiunii, microclimatul. Ea are o extindere similară perimetrului hidrogeologic, dar nu este condiţionată de aceasta, putând fi mai mare sau mai mică. Pentru această zonă se prevăd următoarele interdicţii: amplasarea de obiective care evacuează noxe în atmosferă; aruncarea, deversarea, împrăştierea de deşeuri sau reziduuri solide, lichide, gazoase sau radioactive; excavaţii, lucrări miniere, depozite de carburanţi şi lubrifianţi; orice activitate antropică ce poate dăuna refacerii şi dezvoltării vegetaţiei, irigaţii; desfăşurarea unor activităţi cu grad ridicat de poluare fonică (transportul rutier greu, explozii, utilizarea de ciocane pneumatice). La menţinerea calităţii ecosistemului în care se integrează o staţiune balneară contribuie şi alte foruri, între care: Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. În perspectiva integrării europene România a făcut eforturi pentru alinierea la legislaţia UE privind protecţia mediului. Având în vedere prevederile acestei legislaţii privind evaluarea impactului asupra mediului pentru proiectele din domeniul public şi privat şi faptul că UE susţine financiar acţiunile legate de mediul înconjurător, comunităţile locale şi investitorii trebuie să aibă în atenţie eliminarea problemelor pe care le-ar putea crea proiectele lor de dezvoltare a turismului asupra mediului.
BAILE HERCULANE Cea mai renumita statiune balneoclimaterica este Baile Herculane. Este un oras mic situat pe cursul raului Cerna in zona Valea Cernei. Dar este totodata si statiune renumita a Romaniei. Unul din puctele forte ale statiunii il reprezinta izvoarele cu apa fierbinte, cu numeroase proprietati curative, descoperite inca de pe vremea romanilor. Cele cincisprezece izvoare cu ape minerale si termale existente aici sunt folosite in tratarea afectiunilor reumatice, nervoase si nutritionale. Valea Cernei se intinde intr-o zona cu munti maiestuosi de ambele parti, o incantare pentru ochiul si sufletul turistului si surprinde noul venit prin oferta valoroasa pe care o prezinta.
Scurt istoric Statiunea Baile Herculane are o istorie multimilenara. Numeroasele descoperiri arheologice demonstreaza existenta oamenilor in aceste locuri inca din Epoca Paleolitica. In timpul celor aproape 165 de ani de dominatie romana in Dacia, statiunea Herculane era cunoscuta peste tot in Imperiul Roman. Amenajarile in stanca, conductele arata ca aici veneau reprezentantii aristocratiei romane, locul devenind un centru de vacanta al Imperiului. Au fost descoperite sase statuete dedicate zeului Hercules, dupa care s-a dat numele statiunii. O copie de bronz a uneia dintre ele, realizata in 1874, este vazuta si azi in statiune si a devenit unul din simbolurile locului. Este, asadar, cea mai veche statiune din Romania, numita in vremurile romanilor "Ad aquas Herculis sacras" (atestarea sa documentara dateaza inca dinainte de 153 E.N.
Asezare geografica
Orasul se gaseste in sud-estul Romaniei, in judetul Caras-Severin, situta in Valea Cernei, intre Muntii Mehedinti la vest si Muntii Cernei la est, la 41 km de municipiul Drobeta-Turnu Severin (capitala judetului Mehedinti), populatia era de 6.076 locuitori la 1 iulie 1991. Pentru a ajuge in Herculane exista mai multe variante: cu trenul, pe jos, cu bicicleta, cu masina, etc. Daca vii de departe si alegi trenul exista doua directii din care poti ajunge: din Bucuresti (in sase ore), din Timisoara (2 1/2 ore). Daca alegi masina poti folosi E 70 din ambele directii; aceasta poate fi mai confortabil, chiar poate mai ieftin.
Despre cazare Oferta este foarte larga, exista multe hoteluri incantatoare, camping-uri pentru cort, casute, ai si posibilitatea de a dormi la o persoana privata, care poate fi cel mai ieftin mod.
Clima In aceasta parte a Romaniei are influente mediteraniene exista multe izvoare fierbinti, iar vara poate fi prea cald pentru a face catarari. Iarna nu este prea multa zapada, dar este inca prea rece pentru catarari.
Efectele curative Astazi, statiunea este vizitata datorita efectelor ei curative: izvoare termale fierbinti cu sulf, clor, sodiu, calciu, magneziu, oligominerale, ape tonice si puternica ionizare negativa a aerului cu efecte sanatoase asupra corpului uman. De jurul imprejurul statiunii exista aceste izvoare bogate in minerale care trateaza diverse afectiuni, cum ar fi: problemele reumatice ,inflamatorii, articulare, problemele neurologice (pareza, paralizia), problemele nervoase si nutritionale, ginecologice, dermatologice, obezitatea. Exista aici o gramada de camere de masaj prin hidroterapie, kimioterapie, electroterapie, piscine termale in aer liber, sali de gimnastica si de sauna . Se pot efectua atat cure interne cat si externe. Datorita temperaturii inalte a apelor minerale si a mineralizarii bogate, actiunea lor este complexa si din punct de vedere psihologic. Dar exista si o serie de contraindicatii, cum ar fi: tuberculoza, bolile ficatului, ulcer, hipertensiune arterial.
Puncte turistice
Turistul care sta mai multe zile si incearca sa viziteze punctele turistice se simte incurcat cand afla ca acestea sunt aproape inepuizabile: pesteri, grote, izvoare, statui, cascade, chei, pavilioane, terme, temple, marturii istorice, platouri, etc. Cu fiecare zi ce trece poti patrunde in lumea vrajita a locurilor, cu fiecare zi ti se dezvaluie noi si noi minuni care nu pot decat sa incante. De exemplu, la 7 km de statiune se afla o piscina olimpica cu apa termala, numita "Sapte izvoare", in mijlocul muntilor, cu un tobogan dragut si foarte curata (apa curge continuu din munte). Alt traseu ar fi spre Pecinisca, cheile Peciniscai, Valea Feregari, Cheile Soimului (traseu de 3-4 ore, marcat cu cruce galbena). Alt traseu: Cheile Domogled, Crucea alba, Varful Domogled -1106m. Sau: Izvorul Munk, Izvorul Rosu, Pestera cu Aburi (56 grade C), Pestera lui Adam (lunga de 169m), Grota Haiducilor(143 m), punct galben, 2-3 ore. Alt traseu poate fi: Valea Cernei, satul Cerna, Cheile Corcoaiei, Izvorul Cernei (marcat cu punct rosu, 1 ora). Sau: Varful Giselei, cascada Cociu (100m), punct rosu, 2 ore. Sau alte si alte lucruri minunate printre care: Platoul Austriac, izvorul de apa plata, pestera lui Serban, Cheile Tasnei, Moara Dracilor, Termele Romane, apartamentele reginei Tereza, primul lift hidraulic din Europa, Sfinxul Banatean, etc.
BAILE FELIX Scurt istoric Prima atestare despre statiune dateaza din anul 1763 si contine notele unui medic privind construirea unui bazin pentru bai. În 1771, bazinul de lemn a fost transformat în bazin de piatra atasandu-se si cabine de bai. Prima cladire a fost construita între 1766-1772. Statiunea începe sa se dezvolte dupa realizarea primului foraj modern de la Izvorului Principal în 1885. Cea mai mare statiune balneara, cunoscuta de foarte mult timp, e situata în N-V tarii, într-o zona cu coline împadurite, la 9 km de orasul Oradea (aeroport, statiune, taxi), la o înaltime de 140 m .În lacurile sale termale cresc lotusi termali Nymphaea, nuferi extrem de rari, ce au supravietuit perioadei de glaciatie.
Clima Blânda, temperatura medie anuala este de 10,5 grade C, în timp ce în perioada estivala este de 21,3 grade C. Presiunea atmosferica medie 770 mm.
Factori naturali Ape termominerale (41-490 grade C) cu sulfura de bicarbonat, cu calciu, cu sodiu, oligominerale cu mineralizare totala de 1 gr/ l ce constituie o imensa rezerva; namoluri terapeutice din zona locala; bioclima calmanta, relaxanta.
Indicatii terapeutice În afectiuni reumatice inflamatorii, degenerative, post traumatice, neurologice periferice si centrale, ginecologice, de metabolism si de nutritie, endocrine.
Posibilitati de recreere Piscine, inclusiv olimpice, în aer liber, cu apa termala, care functioneaza si iarna, tenis, pescuit, parc balnear, ciclism, speologie, cazinou. În orasul Oradea : muzee, fortarete si edificii medievale, excursii la sfârsit de saptamâna în zonele alpine în vecinate, vizite la Grota Ursilor, serate folclorice, degustari de vin, vânatoare.
SLANIC MOLDOVA Localitate balneara situata pe versantul estic al Carpatilor Orientali (masivul Nemira) la înaltimea de 530 m pe valea pârâului Slanic. Slanic Moldova e situata într-o depresiune acoperita de paduri seculare de foioase si conifere fiind în realitate un parc balnear imens si protejând statiunea contra vânturilor puternice.
Clima Moderata fara curenti. Ierni în general blânde, veri racoroase. Vegetatia abundenta asigura o permanenta purificare a aerului, bogat în aerosoli si ioni negativi, conditii indicate în tratamentul bolilor nervoase.
Factori naturali Ape minerale (20 de izvoare si sonde de mica adâncime), clorurobicarbonatate, sodice, carbogazoase, usor sulfuroase, atermale, de diverse compozitii si concentratii cu o mineralizare totala între 0.5 si 17 gr/l, de utilizat în cure interne si externe. Apele minerale de la Slanic Moldova au fost premiate la diverse expozitii internationale. Mofetele - gaz terapeutic, cu concentratii de CO2 mai mari de 70% de utilizat în afectiuni vasculare.
Indicatii terapeutice
În afectiuni ale tubului digestiv si ale glandelor anexe, colecistite litiazice si nonlitiazice, dischinezie biliara, hepatite cronice, ale sistemului nervos periferic, post-traumatice, afectiuni ginecologice, nevroze astenice. În salina de la Tg. Ocna (18 km) functioneaza un sanatoriu balnear pentru tratamentul afectiunilor respiratorii în microclima de salina, cum sunt: bronsitele cronice, astm, sinuzite etc.
Posibilitati de recreere Terenuri sportive, club, popice, cinema, discoteca, excursii la munte.
STATIUNEA AMARA Asezare geografica administrativa
si
incadrare
in
unitatea
Amara este localitate in SE Romaniei (judetul Ialomita), situata in E Campiei Romane (in Campia Baraganului), pe malul lacului Amara, la 7km spre NV de municipiul Slobozia (resedinta judetului Ialomita) la o altitudine de 30 de metri. Amara se invecineaza la N cu comuna Grivita, la V cu comunele Gh. Doja si Perieti, iar in E si S cu municipiul Slobozia.
Scurt istoric Lacul este cunoscut din preistorie,mai precis din epoca neolitica (anii 35002800 i.e.n.), pe malul drept al acestuia situandu-se un vechi sat: Bora. (conform mentionarilor lui Costin Stefanescu). Prima atestare documentara a lacului Amara a fost in timpul Domnitorului Matei Basarab, care a inzestrat manastirea “Sfintii Voievozi” ridicata de el in Slobozia, cu intinse terenuri in jurul lacului. Primele asezari stabilite in actualul teritoriu al orasului Amara sunt consemnate prin anii 1857-1859, cand s-au stabilit aici grupuri de mocani veniti de prin partile Fagarasului si Muscelului. Acestora, prin anii 1864-1866, li se adauga alte grupuri de pastori, veniti de prin aceleasi locuri. Toti si-au construit bordeie si colibe in preajma lacului, formand un catun cunoscut, la inceput, sub numele de Basica Galbena sau Movila Galbena. In 1864, prin secularizarea averilor manastiresti, au primit pamant pe mosia satului Slobozia cateva familii din comunele judetului Buzau, Prahova, Slobozia si Ialomita. Pana in 1903, Amara era un catun si apartinea de comuna Slobozia.
Amara a atras atentia lui P. Poni, caruia i se datoreaza primele analize chimice ale apei lacului, in 1887. In 1896, la 4 ani dupa ce autoritatile judetene au decis sa infiinteze un serviciu al bailor, insarcinat cu exploatarea instalatiilor de bai calde, Amara este folosita amplu de populatie, sezonier. Documentele timpului retin ca bilant al unui sezon de cura: un “numar de 452 de bolnavi si 3200 de bai. Dan Ghinea in Enciclopedia geografica a Romaniei explica renumele statiunii prin valoarea curativa a namolului si a apei lacului, factori naturali de cura, exploatati inca din anul 1900. In anul 1905 se construieste in statiune o instalatie rudimentara pentru bai calde, distrusa ulterior in timpul razboiului si refacuta ulterior rudimentar. In timpul primului razboi mondial, instalatiile de bai calde si cele aferente au fost distruse in totalitate de ocupantii germani, care le-au utilizat pentru incalzirea incaperilor si construirea unor baraci militare. In aceeasi perioada, localnicii au facut in locuintele lor instalatii primitive de bai, incalzind apa si namolul in cazane. Imediat dupa primul razboi mondial, in Amara este infiintat un comitet balnear, care se va ocupa de repunerea in folosinta a instalatiilor. S-au luat printre altele, masuri care sa asigure popularizarea localitatii pe plan central. S-au procurat fonduri pentru buna functionare a instalatiilor, facandu-se si primele amenajari ale terenului. Intre anii 1922 si 1937 in statiune vor amenaja stabilimente si spatii de cazare diversi investitori locali (firma comerciala ”Instalatiile de bai calde cu pensiune”, stabilimentul de bai calde ”Sanatatea - namolul Amara”). Incepand cu “anul 1937 au fost ridicate primele stabilimente ale bazei de tratament” “Construirea acestor stabilimente, cresterea rolului economic al zonei, construirea unor obiective edilitar-gospodaresti au determinat Oficiul National de Turism al Romaniei sa declare in anul 1937 orasul Amara statiune balneara”. Ca urmare a acestui lucru, s-a infiintat aici un oficiu balnear, cu scopul asigurarii celor necesare bunului mers al hotelurilor particulare, buna functionare a instalatiilor, asigurarea asistentei sanitare etc. Nationalizarea stabilimentelor de bai calde si a hotelurilor in anii 1948 - 1949 a constituit o prima etapa a profundelor transformari pe care le va cunoaste statiunea in anii urmatori. Administrarea lor a fost trecuta mai intai in subordinea Prefecturii judetului Ialomita si a sfatului Popular Regional, pana in 1952. Apoi, o parte din instalatii s-au aflat in custodia Consiliului Central al Sindicatelor. Incepand din anii 1971, 1973 si 1976 aici exista 3 complexe balneare. Prin HG
1122 din 10.10.2002, Amara este declarata statiune turistica de interes national, ca mai tarziu Legea nr. 134/2004 sa declare comuna ca oras.
Indicatii terapeutice Statiunea este recunoscuta in principal pentru tratamentul afectiunilor reumatismale, fie ele degenerative (spondiloza cervicala, dorsala si lombara, artroze, poliartroze), inflamatorii (stari algice articulare dupa reumatism articular acut sau dupa infectii de focar, spondilita anchilozanta) sau abarticulare (tendinoze, tendomioze, tendoperiostoze, periartrita scapulohumerala). Dar se trateaza cu succes si afectiuni postraumatice (redorii articulare posttraumatice, stari dupa operatie pe ariculatii); afectiuni neurologice periferice (pareze, paralizii posttraumatice ale membrelor); afectiuni ginecologice, ale sistemulul nervos periferic si afectiuni asociate (dermatologice, endocrine, boli profesionale).
Imprejurimile În apropiere de Amara este şi localitatea Fundata - staţiune balneoclimatică cu lac sărat şi nămol sapropelic, asemănător cu cel de la Amara. Unul dintre obiectivele importante de aici este parcul dendrologic. Turiştii pot vizita, însă, şi împrejurimile. La Slobozia, ei pot alege să viziteze muzeul judeţean, care conţine colecţii de arheologie, artă plastică, istorie şi artă populară. În comuna Balaciu poate fi vizitată mânăstirea Balaciu, ctitorită de domnitorul Dimitrie Ghica II.
STATIUNI BALNEARE LA MAREA NEAGRA Coasta Marii Negre se intinde pe o distanta de 244Km/153 mile si este principala zona turistica a Romaniei. Aici soarele straluceste 10-11 ore pe zi, media zilelor insorite este de 24-25 zile pe luna (in timpul verii), mareele sunt practic inexistente iar aerul este bine ionizat cu aerosoli marini. In partea de sud a coastei, 72 km/45 mile de plaje cu nisip fin, de la rezervatia naturala Delta Dunarii (unde vietuiesc peste 300 specii de pasari) pana la granita cu Bulgaria, s-a dezvoltat o retea de statiuni (care sunt printre putinele statiuni din Europa ce se pot mandri cu soare pe tot timpul zilei) si statiuni balneo-climaterice. La toate statiunile se ajunge cu usurinta cu trenul sau cu autobuzul. Statiunile ofera o multitudine de posibilitati de cazare (peste 125.000 de paturi in hoteluri si vile). Totodata, plajele cu nisipul foarte fin nu reprezinta singurele avantaje ale coastei Marii Negre. Intensitatea mare a radiatiilor solare se spune ca are efect stimulativ si tamaduitor. Intregul complex de nisip, aer, soare si apa este foarte benefic, cu rezultate semnificative in thalasoterapie. Poarta catre toate aceste statiuni o reprezinta orasul Constanta (cel mai mare port romanesc).Construit sub denumirea de Tomis, de greci in secolul al VI-lea i.e.n., Constanta este usor accesibila cu masina (3 ore jumatate de condus de la Bucuresti), cu avionul, trenul (trenuri intercities de la si spre Bucuresti sau alte orase) si cu vaporul (182 mile marine de la stramtoarea Bosfor). Cele mai mari atractii turistice sunt: Cazinoul, Acvariul, Delfinariul si Planetariul.
Mamaia Cea mai mare statiune (27.000 paturi in 61 de hoteluri), cunoscuta sub numele de “Perla Marii Negre", este situata la cativa km. nord de Constanta. Are cel mai fin nisip si cea mai neteda plaja de pe intreaga coasta. Costruita special pentru vacantele familiilor, asigura o multime de posibilitati de amuzament si facilitati sportive: sporturi de apa (pe mare si pe lacul Mamaia), tenis, bowling, minigolf, biliard etc.
Eforie Nord Situata la 17 km sud de Constanta, Eforie Nord are posibilitati de cazare de 3.300 paturi in hoteluri si vile (de categorii de 1 sau 3 stele) din care aproape 1.400 apartin Complexului Turistic Balnear. Namolul din lacul Techirghiol ajuta la tratarea diferitelor boli reumatice sau dermatologice.
Eforie Sud Statiunea are peste 2.500 paturi in hoteluri si vile (de categorii de 1 sau 2 stele). Binecunoscuta datorita centrului de sanatate “Baile Reci”, situat in apropierea lacului Techirghiol (asigura tratamente de aer cu apa sarata din lac si faimosul tratament romanesc Gerovital).
Costinesti Se deschide pe 1 mai in fiecare an si este capitala de vara a tinerilor din Romania.
Neptun-Olimp Este cea mai moderna statiune, situata in apropierea unei paduri de mesteceni (padurea Comorova) si in vecinatatea a doua lacuri de apa dulce. Statiunea dispune de 14.700 paturi in hoteluri si vile (de 1-3 stele). Fosta rezidenta de vara a familiei Ceausescu se mai gaseste inca aici. Statiunea ofera excelente facilitati: hoteluri luxoase si vile pe plaja sau in padurea Comorova, multe terenuri sportive, piscine in aer liber sau acoperite, bowling, minigolf, tenis, biliard, restaurante, cluburi, discoteci.
Jupiter-Venus-Saturn-Cap Aurora Sunt situate la sud de Neptun si sunt cele mai potrivite destinatii pentru vacantele celor cu buget mic. Acestea ofera o larga varietate de hoteluri, vile si campinguri ieftine, dar si confortabile.
Mangalia Situata la doar 8 km nord de granita cu Bulgaria, fiind foarte cunoscuta mai ales ca statiune balneo-climaterica. Fostul “Callatis”, o fortareata fortificata, Mangalia este pozitionata la aceeasi latitudine ca statiunile Nisa si Montecarlo. Hotelul Mangalia, un hotel de tratament special cu 280 de camere, ramane deschis
tot timpul anului si este deservit de un personal bine pregatit. Tratamentul terapeut include thalasoterapia, impachetari cu namol bogat in minerale si tratament “Gerovital”. Cele mai mari atractii le reprezinta fortaretele antice Callatis, Moschea Turceasca si Muzeul de Arheologie.
2 Mai si Vama Veche Sunt doua sate linistite care au devenit destinatia traditionala pentru cei ce indragesc plajele linistite, natura si inotul in mare.
