Nuvela „Alexandru Lapusneanul” de Costache Negruzzi este prima nuvela istorica din literatura romana, o nuvela de factura romantica. Este publicata in primul volum al revistei „Dacia literara”, in anul 1840, si urmeaza ideile formulate de Mihail Kogalniceanu, conducatorul revistei, in articolul-program, intitulat „Introductie”. Este vorba despre promovarea unei literaturi romane originale si de orientarea acesteia catre inspiratia din istoria nationala. Tema nuvelei este prezentarea celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanu. Conflictul consta in lupta pentru putere intre domnitor si boieri. Timpul si spatiul sunt precizate, fiind vorba despre cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanu, fapt ce da verosimilitate textului. In primele trei capitole, actiunea se desfasoara imediat dupa preluarea puterii, urmand ca in al patrulea capitol actiunea sa se petreaca cu patru ani mai tarziu, apropiindu-se moartea domnitorului. Subiectul se deruleaza in cele patru capitole care au la inceput cate un motto replici ale personajelor: ”daca voi nu ma vreti, eu va vreu…”, ai sa dai sama, doamna!, ”capul lui Motoc vrem…” si ”de ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu”. Expozitiunea prezinta contextul in care are loc actiunea, mai exact intoarcerea lui Lapusneanu la tronul Moldovei, cu ajutorul unei armate otomane. Intriga este reprezentata de momentul in care Lapusneanu se intoarce la tron si decide sa se razbune pe boieri. Desfasurarea actiunii prezinta o serie de evenimente declansate de domnia lui Lapusneanu: fuga lui Tomsa in Valahia, confiscarea averilor boieresti, uciderea sau torturarea tradatorilor. Naraţiunea atinge punctul culminant în momentul in care se cere moartea lui Motoc, strigătul mulţimii devenind motoul părţii a treia a nuvelei. Boierul este sacrificat, domnitorul îndeplinindu-şi promisiunea iniţială: „Îţi făgăduiesc că sabia mea nu se va mânji de sângele tău, te voi cruţa, căci îmi eşti trebuitor, ca să mă mai uşurezi de blăstemurile norodului”. Tot aici apare secventa uciderii celor patruzeci si sapte de boieri si piramida de capete. Domnul le intinde adversarilor o capcana in care acestia cad cu usurinta. imbracat cu ”toata pompa domneasca” tine o cuvantare in biserica, cerandu-si iertare si invitandu-I la un ospat de impacare Piramida este ”leacul de frica”, promis doamnei Ruxanda. Deznodamantul coincide cu moartea domnitorului. Peste cativa ani, bolnav , Alexandru Lapusneanu se retrage la Cetatea Hotinului unde este otravit de sotia sa, la sfatul lui spancioc si stroici. Personajul principal al nuvelei este caracterizat indirect, in primul rand, prin actiune si prin relatia cu celelate personaje. Cele cateva interventii directe ale naratorului precizeaza ideea tiranului, tipologie de natura romantica, intrucat romantismul ii confera calitatea de personaj exceptional pus in situatii exceptionale. Lapusneanu este crud, prin pedepsele aplicate boierilor si viclean, prin modul in care ii atrage pe acestia la ospat cu scopul de a-i ucide. Manipuleaza multimea, poporul ajungand la concluzia ca Motoc este vinovatul pentru tot ce se intampla. Cu „sange rece”, el il da pe Motoc multimii revoltate, spunand ca face un act de dreptate. Acesta nu subestimeaza puterea norodului, spunand despre oamenii simpli ca sunt „ prosti, dar multi”. Dimensiunea psihologică se construieşte prin raportare la conflictele exterioare. Foarte rar, apar notaţii ale autorului care sugerează anumite trăsături de caracter: „urâtul caracter”, „deşănţată cuvântare”. Toate firele narative sunt susţinute de evoluţia personajului principal, al cărui caracter se construieşte pe parcursul acţiunii. Limbajul, atitudinile care îi sunt atribuite îl particularizează ca personaj literar, realizând trecerea de la cronică la literatură, prin ficţiune. .
Perspectiva asupra evenimentelor relatate este aceea a naratorului obiectiv şi omniscient. Culoarea de epocă se obţine prin reconstituirea fidelă a obiceiurilor, a vestimentaţiei şi a relaţiilor dintre personaje. Verosimilitatea relatării este susţinută de îmbinarea dintre elementul real, preluat din cronică şi elementul fictiv, rod al imaginaţiei scriitorului care nu este cronicar, ci creator de literatură. Cronologia este liniară, succesiunea faptelor este previzibilă, întrucât între evenimente se stabilesc relaţii de cauzalitate şi consecutivitate. Caracterul liniar nu exclude întreruperile (întoarceri în timp, pauze descriptive ). Inspirata de cronica lui Grigore Ureche, nuvela lui Negruzzi creeaza un personaj romantic, actual si acum prin psihologia lui: Lapusneanu este una dintre cele mai reusite imagini literare ale puterii abuzive, la limita patologicului In concluzie, opera „Alexandru Lapusneanul” este deosebita nu atat prin tema, istoria naționala, obisnuita in romantismul pasoptist, cat prin personajul central, prin constructia riguroasa a subiectului care creeaza impresia acumularii gradate a tensiunii si printr-o naratiune concisa, obiectiva.
